Garofiţa Nicolae Dr.
Herpesul Zoster este o boală infecto-contagioasă, determinată de virusul varicelo-zosterian, acelaşi virus care provoacă varicela. Afecţiunea se caracterizează prin inflamaţia unuia sau a mai multor ganglioni şi a rădăcinilor nervoase senzitive respective, iar clinic, printr-o erupţie eritematoveziculoasă, însoţită de dureri vii, cu topografie limitată (de unde, denumirea de zona Zoster).
Virusul varicelo-zosterian persistă timp îndelungat (probabil toată viaţa) în organismul persoanelor care au suferit de o varicelă tipică sau de o infecţie inaparentă. Se realizează astfel o infecţie persistentă, localizată în ganglionii nervoşi spinali sau în cei omologi ai nervilor cranieni.
După varicelă, sistemul imunitar este suficient de puternic pentru a împiedica o recidivă, dar insuficient pentru a suprima persistenţa virusului în ganglioni sau rădăcinile nervoase. De aici, în condiţiile scăderii imunităţii (stres, efort fizic mare, intercurente respiratorii, traumatism), infecţia se poate reactiva realizând un tablou de herpes Zoster. Herpes Zoster reprezintă deci o reactivare a unei infecţii latente cu virus varicelo-zosterian (şi nu o reinfecţie), varicela fiind răspunsul clinic primar, iar herpes Zoster, manifestarea tardivă a infecţiei latente.
Contagiozitatea herpesului Zoster este sigură. Bolnavul cu herpes Zoster poate declanşa o epidemie de varicelă dacă se află în contact cu copii receptivi la varicelă.
Frecvenţa bolii este mai mare la adulţi şi bătrâni (90%), iar la copii apare foarte rar (5% din totalul cazurilor).
Tabloul clinic
Debutul bolii este variat - de obicei câteva zile este precedat de oboseală, cefalee, febră. Simptomul principal este durerea, foarte intensă, resimţită ca o arsură sau ca o înţepătură pe traiectul pe care va apărea erupţia. Durerea puternică precede apariţia erupţiei, ceea ce poate duce la erori de diagnostic (apendicită, pleurită) şi poate fi însoţită de durere la atingere. Durerea poate persista săptămâni şi chiar luni, mai ales la vârstnici, la care poate determina şi tulburări psihice. Inflamaţia ganglionilor regionali poate preceda, de asemenea, erupţia.
Când apare, erupţia este delimitată la o arie cutanată, iritată de nervii ce aparţin unei rădăcini nervoase senzitive sau grup de rădăcini nervoase (distribuţie radiculară). Erupţia se opreşte la linia mediană, leziunile fiind unilaterale. Iniţial, apar nişte pete roşii, care se transformă ulterior în vezicule. Conţinutul veziculelor se tulbură, apoi se usucă, transformându-se în cruste. Acestea persistă 10-14 zile, apoi se desprind lăsând o depigmentare centrală şi o hiperpigmentare periferică.
Caracteristică este topografia radiculară a erupţiei în formă de benzi (aspect zonal, în centură sau în chingă) suprapusă pe suprafaţa de inervare senzitivă cutanată a rădăcinii sau rădăcinilor afectate de virus (de exemplu, toracic, cervical, abdominal, în zona membrelor). Evoluţia zonei Zoster durează între 2 şi 4 săptămâni, până la vindecarea leziunilor cutanate.
Complicaţiile pot fi locale (suprainfectare bacteriană) sau sistemice – pneumonie zosteriană, laringotraheită, manifestări digestive (colici, pareze intestinale, sindrom pseudoocluziv), encefalite.
Prognosticul în ceea ce priveşte vindecarea este favorabil mai ales la copil şi la adult. Persoanele în vârstă pot rămâne timp îndelungat cu dureri supărătoare, iar persoanele cu rezistenţa scăzută (neoplasme, corticoterapie) pot face herpes diseminat. Recidivele sunt rare. 
Metoda de tratament
Tratamentul este simptomatic şi urmăreşte:
- Calmarea durerilor – sunt recomandate antiinflamatoarele, antialgicele, vitaminele din grupul B;
- Prevenirea suprainfecțiilor bacteriene – atingeri cu soluţii mentol, antiseptice locale.
Pacienţii trebuie ţinuţi în repaus şi izolaţi pentru primele 7 zile de boală. Se recomandă o dietă hrănitoare.
Tratamentul oftalmic al zonei Zoster oftalmic este stabilit numai de medicul oftalmolog.
Măsuri profilactice
În cazul zonei Zoster sunt indicate aceleaşi măsuri profilactice ca la varicelă. Orice pacient trebuie izolat de persoanele receptive la varicelă (în special copii). Pentru copiii receptivi şi pentru persoanele „cu risc” (stări de imunodeficienţă) se recurge la administrarea de imunoglobuline antizoster, preparate din plasma recoltată de la convalescenţii de herpes Zoster sau de varicelă, la 1-2 săptămâni de la debutul erupţiei.
Mara
Foarte bine explicat subiectul,si am o intreb are ...fetita mea a avut herpeso zoster ( pe spate dreapta a erupt)la varsta de 3 ani.. Acum are 6 ani si este un caz de varicela la gradinita., o poate afecta???????multumesc anticipat!
March 3, 2014, 4:47 p.m.