Roxana Bârsăşteanu Dr.
Poliartrita reumatoidă este o boală autoimună caracterizată prin inflamaţia cronică a sinovialei, care conduce treptat la distrugerea articulaţiei şi, în cele mai multe cazuri, la infirmitate şi scăderea calităţii vieţii.
PR afectează 0,5-1% din populaţia adultă.
Intervenţia terapeutică precoce este vitală în prevenirea distrucţiei articulare ireversibile, astfel că este foarte important ca boala să fie diagnosticată în stadiile sale iniţiale.
Factorul reumatoid este cel mai utilizat marker în PR şi, deşi are specificitate redusă, 70-80%, poate fi întâlnit la aproximativ 5-10% dintre subiecţii normali, fiind uneori negativ în PR seronegativă.
În 1964 au fost descrişi anticorpi perinucleari în citoplasma celulelor bucale umane, numiţi factor antiperinuclear (AFP), cu mare specificitate pentru PR.
În 1979 au fost descoperiţi anticorpii anticytokeratină din epiteliul esofagian al cobaiului, numiţi anticorpi antikeratină (AKA) cu specificitate înaltă pentru PR. APF şi AKA sunt direcţionaţi împotriva „filaggrin“ sau a precursorilor „profilaggrin” şi au fost grupate în familia anticorpilor numiţi autoanticorpii antifilaggrin (AFA). Recent, s-a demonstrat că toţi aceşti anticorpi sunt direcţionaţi spre epitopi care conţin citrulină.
În 1998, un alt grup de autoanticorpi au fost descrişi în PR – anticorpii împotriva peptidelor citrulinate cyclic ale lanţurilor de fibrina (anti-CCP) cu înaltă specificitate (>96-98%) şi sensibilitate.
Antigenele citrulinate sunt prezente în sinoviala inflamată faţă de care plasmocitele secretă anticorpi anti-CCP.
HLA DR 4 se corelează cu prezenţa anticorpilor anti-CCP.
Clasificarea ACR (American College of Rheumatology), din 1987, utilizată în diagnosticul PR se bazează în principal pe criterii clinice care, de multe ori, nu se regăsesc în stadiile iniţiale ale bolii.
Anti-CCP pot fi detectaţi la 50-60% dintre pacienţii aflaţi în stadiile iniţiale după 3-6 luni de la debutul simptomatologiei.
Pacienţii cu anticorpi anti-CCP pozitivi la debutul bolii pot dezvolta o formă mai erozivă decât cei fără anti-CCP.
Determinarea anti-CCP este indicată în:
• diagnosticarea PR în stadiile precoce,
• diagnosticul diferenţial cu polimialgia reumatoidă,
• diagnosticul diferenţial între PR şi alte boli de collagen (LES),
• în scop prognostic,
• în stabilirea strategiei terapeutice.
Concluzii:
Anti-CCP este un important marker în diagnosticul PR, putând fi detectat în stadiile incipiente ale bolii; de asemenea, face distincţia între formele erosive şi cele neerozive ale bolii, fiind un foarte bun factor de prognostic.
