Osteoporoza este o boală sistemică, caracterizată prin scă-derea masei osoase şi alterarea microarhitecturii ţesutului osos, ducând la creşterea fragilităţii osoase şi a riscului de fractură. Cele mai frecvente fracturi apar la coloana vertebrală, şold sau la încheietura mâinii, prin cădere de la înălţimea proprie sau traumatisme mai mici, cum ar fi efortul de tuse, strănut sau răsucirea în pat.
Deşi osteoporoza a fost considerată mult timp o boală a femeilor, fracturile osteoporotice afectează semnificativ şi sănătatea bărbaţilor. În SUA, bărbaţii reprezintă 20% din populaţia diagnosticată cu osteoporoză şi 30% din persoanele cu fractură de şold, prevalenţa osteoporozei fiind estimată la 7% din bărbaţii albi, 5% din cei de rasă neagră şi 3% dintre hispanici.
După atingerea masei osoase maxime în jurul vârstei de 30 ani, procesul de resorbţie osoasă îl depăşeşte pe cel de formare şi are loc o pierdere continuă de ţesut osos de circa 0,5% pe an, la ambele sexe. La femei pierderea osoasă se accentuează mult după menopauză, în timp ce la bărbaţi continuă lent cu vârsta, astfel încât aceştia fac osteoporoză şi fracturi cu circa 10 ani mai tîrziu decât femeile. Totuşi, mortalitatea după o fractură de şold pare mai mare la bărbaţi decât la femei.
Factorii principali de risc pentru osteoporoză la bărbaţi includ: vârsta, fumatul, greutatea corporală scăzută, limitările fizice sau funcţionale, o fractură anterioară, tratamentul prelungit cu corticosteroizi, tratamentul de deprivare androgenică (utilizat, de exemplu, la pacienţii cu cancer de prostată).
Se recomandă evaluarea riscului de fractură la bărbaţii peste 50 ani care au factori clinici de risc pentru osteoporoză, dar şi la cei peste 70 ani care nu au fost testaţi anterior şi ar beneficia de tratament. Măsurarea densităţii minerale osoase evidenţiază osteopenie dacă scorul T este cuprins între –1 şi -2,5 deviaţii standard (DS) faţă de adultul tânăr, şi osteoporoză dacă scorul T este egal cu, sau mai scăzut de -2,5 DS; poate fi utilizat şi algoritmul FRAX, dezvoltat de OMS (accesibil on-line, www.shef.ac.uk/FRAX), care stabileşte, pe baza factorilor clinici de risc, probabilitatea de fractură pe o perioadă de 10 ani. Acesta, însă, nu înlocuieşte judecata clinică a medicului.
Bărbaţii cu osteoporoză trebuie investigaţi pentru a diferenţia osteoporoza primară (legată de vârstă) de cea secundară, frecventă, cauzată de: hipogonadism, deficitul vitaminei D, hipertiroidism, hiperparatiroidism, hipercalciurie, artrită reumatoidă, alcoolism, corticoizi ş.a.; tratarea cauzei va ameliora osteoporoza secundară.
Prevenţia osteoporozei la bărbaţi se face prin administrarea de calciu 1200 mg/zi şi vitamină D3 800 – 1000 UI/zi. Bărbaţii cu osteoporoză (diagnosticată densitometric sau prin prezenţa unei fracturi osteoporotice), dar şi cei cu osteopenie şi risc FRAX pe 10 ani de fractură de şold ≥10% sau de fractură majoră ≥20% pot beneficia de tratament antiosteoporotic, pentru prevenţia fracturilor. Tratamentul include bisfosfonaţi orali sau injectabili, sau teriparatid (în cazuri selecţionate). Ranelatul de stronţiu şi denosumab, indicate la femei, nu sunt încă aprobate pentru bărbaţii cu osteoporoză primară, dar studiile atestă eficacitatea lor.
Referinţe
Gates BJ, Das S, Management of osteoporosis in elderly men, Maturitas 2011 (in press)
S. Khosla, S. Amin and E. Orwoll, Osteoporosis in men, Endocr Rev 29 (4) (2008), pp. 441–464
National Osteoporosis Foundation, Clinician’s guide to prevention and treatment of osteoporosis, National Osteoporosis Foundation, Washington, DC (2010) http://www.nof.org/sites/default/files/pdfs/NOF_ClinicianGuide2009_v7.pdf
Papaioannou, C.C. Kennedy and A. Cranney et al., Risk factors for low BMD in healthy men age 50 years or older: a systematic review, Osteoporos Int 20 (4) (2009), pp. 507–518.
H. Liu, N.M. Paige and C.L. Goldzweig et al., Screening for osteoporosis in men: a systematic review for an American College of Physicians guideline, Ann Intern Med 148 (9) (2008), pp. 685–701
J. Compston, A. Cooper and C. Cooper et al., Guidelines for the diagnosis and management of osteoporosis in postmenopausal women and men from the age of 50 years in the UK, Maturitas 62 (2) (2009), pp. 105–108.
ICSD official positions (2007 and 2010) Available at http://www.iscd.org/Visitors/positions/OfficialPositionsText.cfm
World Health Organization Collaborating Centre for Metabolic Bone Diseases. FRAX: WHO Fracture Risk Assessment Tool. Available at http://www.shef.ac.uk/FRAX/index.htm
Dr. Monica Livia Gheorghiu, Medic primar endocrinolog, Doctor în medicină, Asistent universitar
