Dr. Lavinia Davidescu
Bronhopneumopatia obstructivă cronică (BPOC) este a treia cauză de mortalitate la nivel mondial, responsabilă pentru 3 milioane de decese anual; este o boală cronică pulmonară, frecventă, eterogenă și subdiagnosticată.
BPOC reprezintă o problemă semnificativă de sănătate publică, o povară reală la nivel mondial, cu o prevalență ridicată, mortalitate, morbiditate și costuri de asistență medicală în creștere. Povara economică a acestei boli cronice este importantă în toată lumea, dar pe de altă parte, ceea ce este uitat adeseori, BPOC este o boală ce poate fi prevenită, existând în general puține acțiuni de prevenție ale sistemelor de sănătate.
BPOC este o afecțiune subdiagnosticată, pacienții adresându-se medicului în exacerbări, când simptomele lor sunt augmentate, și în general când au pierdut deja mai mult de ½ din funcția pulmonară, respectiv stadiile III și IV GOLD.
Progresele înregistrate în ultimele decenii în tratamentul farmacologic și non-farmacologic (oxigenoterapia de lungă durată, ventilația noninvazivă, recuperarea respiratorie) al BPOC, a permis medicilor să prelungească durata de supraviețuire a acestor bolnavi, nu întotdeauna asociată cu o calitate a vieții satisfăcătoare. Problema îngrijirii paliative a pacienților cu BPOC în stadii terminale a devenit o nouă provocare pentru medicii implicați în îngrijirea acestor bolnavi.
Pacienții percep tardiv simptomele bolii-dispneea (oboseala la efort) și tusea cronică persistentă, găsindu-și explicații proprii:
„Sunt cardiac, de aceea obosesc„
„Am o vârstă, de aceea obosesc„
„Sunt sau am fost fumător, de aceea tușesc mereu"
Atât pacienții, cât și personalul medical recunosc tardiv simptomele bolii, diagnosticul specialistului survenind în faze avansate de boală.
BPOC este o colecție heterogenă de condiții patologice caracterizată prin limitarea cronică, persistentă a fluxului aerian, fiind asociată cu multiple comorbidități și implicații sistemice; este un termen introdus în 1960, care înglobează vechile terminologii de „Bronșită cronică“, „Bronșită cronică obstructivă“, și „Emfizemul pulmonar“, termen preferat și folosit în toată lumea deoarece include nu numai afectarea căilor aeriene, dar și afectarea parenchimului și circulației pulmonare. Cu toate că termenul a fost introdus în 1960, și este folosit universal, încă mulți medici și pacienți folosesc terminologia veche.
BPOC este o afecțiune pulmonară cronică, cu multiple aspecte și implicații sistemice. Datorită multiplelor fațete ale acestei afecțiuni, definițiile BPOC nu sunt pe deplin satisfăcătoare, dar utilizarea unei definiții comune este obligatorie pentru studiile clinice și epidemiologice. BPOC este o boală inflamatorie cronică, lent progresivă caracterizată prin obstrucția fluxului aerian, obstrucție care are variații minore zilnice și un spectru redus de reversibilitate. Inflamația cronică a căilor aeriene, element central patogenic al BPOC, este asociată cu inflamația sistemică, deși legătura între inflamația căilor aeriene și cea sistemică nu a fost încă pe deplin elucidată. Inflamația sistemică stă la baza multiplelor comorbidități din BPOC.
Factori de risc pentru BPOC - factori care influențează progresia bolii
Fumatul de țigarete
Etiologia BPOC este multifactorială, pe primul plan situându-se de departe fumatul de țigarete ca fiind principalul factor de risc incriminat. 75% din cazurile de BPOC sunt direct datorate fumatului, doar în 25% din cazuri fiind implicați alți factori de risc.
Dintre fumători, 50% dezvoltă obstrucție a căilor aeriene mici, și numai 20% dezvoltă BPOC.
Fumătorii de țigarete au un risc mai crescut de a dezvolta BPOC decât cei care fumează alte forme de tutun: pipă, trabuc, sau marihuana.
În ciuda acestor statistici îngrijorătoare, fumatul de țigarete este în continuă creștere în țările dezvoltate, în special în rândul tinerilor și sexului feminin.
Cu toate acestea, nu toți fumătorii fac BPOC, deoarece susceptibilitatea genetică este de asemenea importantă. BPOC rezultă ca urmare a unei interacțiuni complexe mediu - factori genetici; de aceea, dintre fumătorii cu istoric de fumat similar, doar unii dezvoltă BPOC, predispuși genetic.
Fumatul pasiv
Studii recente demonstrează că expunerea îndelungată la fumatul pasiv crește riscul de BPOC la indivizii nefumători, deși dimensiunea riscului este mai mică decât la fumătorii activi. De asemenea, expunerea la fumat a fătului de către mamele fumătoare crește riscul de a dezvolta BPOC la vârsta adultă, prin afectarea dezvoltării plămânilor în uter.
Factori genetici
Există dovezi că factorii genetici pot contribui la dezvoltarea BPOC, deși nu au fost identificate gene specifice pentru BPOC. Studiile familiale și pe gemeni au arătat că factorii genetici în BPOC sunt importanți, dar efectul lor este complex și incomplet studiat.
Vârsta
Vârsta constituie de asemenea un factor de risc pentru BPOC, cu cât se înaintează în vârstă, reducerea funcției pulmonare este mai mare.
Pe măsură ce înaintăm în vârstă, fiecare individ pierde din funcția pulmonară, începand cu vârsta de 35 de ani, aproximativ 25-35ml pe an, dacă nu a fumat niciodată.
Poluarea atmosferică și poluarea încăperilor
Poluarea atmosferică și poluarea încăperilor sunt alți factori de risc pentru BPOC.
Poluarea atmosferică și expunerea profesională la noxe respiratorii, ca de exemplu: expunere la praf de cărbune, praf de cereale, praf de ciment, fumuri de cadmiu, noxe din industria bumbacului etc pot cauza BPOC. Fiecare substanță conferă un grad de risc ce depinde de mărimea particulelor, intensitatea și durata expunerii.
Expunerile accidentale, ocazionale, nu sunt considerate factori de risc, decât expunerile de durată, profesionale. De asemenea, expunerea la noxe obținute în încăperi datorită gătitului sau încălzirii încăperilor cu combustibili este descrisă ca și cauză importantă pentru BPOC la femei.
În lume, aprox. 3 bilioane de oameni utilizează cărbunele și biomasa ca și sursă de încălzire a încăperilor, pentru gătit și alte nevoi casnice, astfel încât riscul populației este ridicat.
