Dr. Mihai Ionac Prof.
Este apreciat că bolile vasculare au o răspândire pandemică, ele afectează între 15 și 20% din persoanele cu vârsta de peste 65 de ani. Lipsa ori întârzierea tratamentului duce cel mai frecvent la invaliditate sau deces. Pentru a răspunde acestor provocări, chirurgii vasculari desfășoară o intensă activitate de cercetare experimentală și clinică, în strânsă colaborare cu companiile care dezvoltă medicamentele sau tehnologiile folosite în tratamentul bolilor vasculare.
În momentul de față se desfășoară câteva trialuri clinice foarte importante, care vor schimba modul în care abordăm anumite capitole de patologie. Astfel, este în plină desfășurare un studiu care va da, sperăm, răspunsul la dilema dacă operăm sau stentăm stenozele severe carotidiene (așa cum momentan recomandă ghidurile) sau indicăm la acești pacienți doar tratament medical intensiv. Alte două trialuri internaționale importante, cu strategii complementare caută să răspundă la alte două controverse actuale anume ”ce tehnică este preferabilă la pacientul care are definitiv indicația de revascularizare carotidiană - endarterectomia sau stentarea” și respective ”care este tratamentul optim la pacienții cu stenoză carotidiană moderată sau severă, cu risc redus sau intermediar de accident vascular cerebral, comparând tratamentul medical cu intervenția imediată (endarterectomie sau stentare), asociată tratamentului medical.
Aș mai pomeni de un alt studiu internațional extrem de important, la care participă mai multe clinici din România și care testează dacă rivaroxabanul (un așa-numit nou anticoagulant oral) adăugat la tratamentul standard, are potențialul de a reduce complicațiile cardiace (deces de cauză cardiovasculară, infarctul miocardic), cerebrale (stroke-ul) sau la nivelul membrelor (ischemie acută sau amputație majoră) la pacienții care au suferit recent o intervenție de revascularizare a membrelor. Dealtfel, rezultatele unui alt studiu, care și-a propus să compare rezultatele tratamentului cu rivaroxaban și aspirină, comparativ cu monoterapia cu rivaroxaban sau cu aspirină în prevenția deceselor de cauză cardiovasculară, infarctului miocardic sau stroke-ului la pacienții cu boală coronariană sau cu boală arterială perferică arată o reducere cu 46% a ischemiilor acute și cu 70% a amputațiilor.
În ce privește noile tehnici chirurgicale asistăm la o adevărată schimbare de paradigmă în tratamentul trombozei venoase profunde. Utilizarea pe scară tot mai largă a stenturilor venoase – cu arhitectură și proprietăți diferite de cele arteriale – se pare că definește modul în care tratăm trombozele, cu reducerea dramatică a sindromului post-trombotic, cu toate consecințele sale invalidante.
