Dr. Cristina David
Cataracta reprezintă opacifierea progresivă a cristalinului, „lentila” din interiorul ochiului. Rolul acestuia constă în focalizarea pe retină a fasciculului de raze luminoase care străbat ochiul. Cristalinul este situat în spatele irisului şi delimitează polul anterior al ochiului de polul posterior. În structura sa intră un nucleu central, înconjurat de mai multe straturi numite cortex, iar la suprafaţă e învelit de un ţesut numit capsulă.
Odată cu înaintarea în vârstă, materialul cristalinian suferă modificări structurale şi începe să îşi piardă transparenţa, devenind opac. Nucleul cristalinian îmbătrânit devine dur, îngroşat, uneori colorat în galben sau brun, iar cortexul care-l înconjoară capătă o culoare albă, vizibilă chiar cu ochiul liber, în aria pupilei la cazurile cu cataractă matură. Cataracta legată de vârstă este termenul utilizat pentru cataracta ce apare după vârsta de 50 de ani şi care nu are o cauză evidentă, vârsta fiind cel mai important factor de risc. Alte influenţe, ca de exemplu, toxice, nutriţionale, de mediu şi factori sistemici care afectează pacientul în cursul vieţii, au un efect cumulativ. În afară de cataracta legată de vârstă, care este forma cea mai frecventă, există şi alte cauze de cataractă.
Cataracta traumatică poate apărea imediat sau la un interval variabil de timp după un traumatism ocular prin contuzie, perforare cu obiecte ascuțite, corpi străini cu viteză mare sau șoc electric.
Dintre afecţiunile sistemice care produc cataracta, diabetul zaharat este cea mai frecventă cauză. Opacifierea cristalinului se produce la pacienții cu diabet chiar și cu 10 - 15 ani mai devreme. Pacienții tineri cu diabet insuficient controlat dezvoltă cataractă diabetică la vârste sub 40 de ani.
Cataracta congenitală are o incidență de 0,4% la nou-născuți iar cauzele includ infecții materne în perioada sarcinii (rubeola, toxoplasmoza), erori înnăscute de metabolism, afecțiuni ereditare și boli oculare.
Cataracta asociată unor boli oculare se întâlnește în uveite, retinopatie pigmentară, miopia degenerativă, dezlipirea de retină și chirurgia vitreoretiniană.
Prevenție și factori de risc
Deși cataracta este adesea asociată cu îmbătrânirea, există măsuri pe care le putem lua pentru a preveni sau întârzia dezvoltarea acesteia. Evitarea expunerii prelungite la soare fără protecție, renunțarea la fumat, menținerea unei alimentații sănătoase și controlul bolilor cronice, cum ar fi diabetul, pot ajuta la reducerea riscului de cataractă.
Cum se manifestă cataracta
Vederea înceţoşată a obiectelor aflate la distanţă, contururi şterse, culori palide, estompate, senzaţia de orbire la privirea surselor de lumină strălucitoare, vedere dublă cu un singur ochi sunt simptomele cataractei. Schimbarea ochelarilor poate îmbunătăţi doar temporar vederea. Administrarea unor picături pentru stoparea cataractei s-a dovedit ineficientă.
Când se recomandă intervenția chirurgicală
Recomandarea de intervenţie chirurgicală este individualizată în funcţie de nivelul acuităţii vizuale. Atunci când vederea este permanent înceţoşată, aceasta influenţează negativ calitatea vieţii pacientului, împiedicând desfăşurarea activităţilor cotidiene. Dacă se amână mult intervenţia de cataractă pot apărea complicaţii grave determinate de degenerarea materialului cristalinian care depăşeşte stadiul de cataractă matură: reacţii inflamatorii importante, creşterea presiunii intraoculare care pot duce în final la pierderea globului ocular.
Preoperator se recomandă o evaluare a stării de sănătate generală. Afecţiunile cardiovasculare trebuie să fie controlate şi stabilizate. Diabetul zaharat nu reprezintă o contraindicaţie, dar echilibrarea valorilor glicemiei este necesară înaintea intervenţiei chirurgicale. Mulţi bolnavi de diabet prezintă frecvent cataractă şi este recomandat să se opereze de cataractă atât pentru a-şi îmbunătăţi acuitatea vizuală cât şi pentru ca medicul oftalmolog să poată vizualiza retina, afectată adesea prin retinopatie diabetică ce necesită tratament specific.
Operația de cataractă
Operaţia de cataractă constă în extracţia cristalinului opacifiat, urmată de implantarea unui cristalin artificial. Extragerea cristalinului opacifiat se realizează cu ajutorul unui aparat ce generează ultrasunete, care fragmentează nucleul dur al cristalinului opacifiat în particule microscopice care apoi sunt aspirate, tehnică care se numeşte facoemulsificare ultrasonică. Cristalinul artificial, din material biocompatibil moale, foldabil, este implantat în locul cristalinului natural al ochiului ceea ce permite recuperarea vederii.
Cele mai performante cristaline artificiale sunt cele trifocale sau cu extinderea câmpului de profunzime care cuprind dioptrii pentru distanţă, intermediar și aproape, oferind pacientului vedere bună la toate distanțele și independenţă faţă de ochelari.
Durata intervenţiei chirurgicale este scurtă, 10-15 minute şi se efectuează ambulator. Anestezia locală asigură confortul pacientului şi lipsa durerii.
Operația de cataractă și sănătatea
Operația de cataractă îmbunătățește transmiterea luminii către retină și prin aceasta reduce depresia, insomnia și crește atenția în timpul zilei. Vederea bună este un element important în menținerea independenței. Studii recente arată că pacienții operați de cataractă au o îmbunătățire a stării generale de sănătate și trăiesc mai mult. Expunerea la lumină influențează profund sănătatea și psihologia umană. Recomandând mai devreme operația de cataractă, medicii oftalmologi contribuie la îmbunătățirea stării de sănătate, a calității vieții și la creșterea speranței de viață a pacienților lor.
