Psiholog clinician Paul Moroşanu
Consilierea familiei în care este diagnosticat un copil cu autism ar trebui să înceapă chiar înainte de diagnosticul medicului. Părinţii au nevoie să accepte că este ceva în legătură cu copilul lor care are nevoie să fie cercetat mai în amănunt; în cele mai multe situaţii, din teama de a nu afla un diagnostic nefavorabil, aceştia amînă consultarea specialistului sau neagă, pur şi simplu, problema. În cazul în care, în această etapă, un membru al familiei consultă un psiholog consilier , specializat în problematica autismului, cel mai bun lucru de care poate beneficia din partea acestuia este acceptarea realităţii şi orientarea către un medic specialist care să stabilească natura afecţiunii copilului.
În continuare, pentru părinte, diagnosticul de autism dat copilului său îl pune în postura de a interveni cumva. Foarte mulţi părinţi se confruntă în continuare cu dificultatea acceptării acestei realităţi. În fapt, acesta este primul pas important pentru că un diagnostic corect permite intervenţia corectă şi, deşi nu de foarte mult timp, această intervenţie este posibilă şi în România.
Mai departe, efortul de a recupera cît mai mult din potenţialul copilului este foarte mare, cu atît mai mare cu cît trebuie făcut cît mai devreme şi cît mai susţinut. Dar nu toţi părinţii sînt pregătiţi la fel pentru un astfel de efort. Sau nu pentru el în întregime. În consiliere se poate cerceta ce fel de resurse sînt solicitate cel mai mult: cele materiale? Cele emoţionale? Cele de energie fizică? În majoritatea cazurilor aceste resurse nu sînt toate disponibile şi uneori nici în măsuri suficiente. Cum poate ajunge un părinte să facă faţă unui asemenea efort? Printr-o analiză şi sistematizare judicioasă a lor, în consiliere, familia poate vedea cît şi cum poate aloca pentru recuperarea copilului.
Familia este afectată în întregime de afecţiunea copilului. Provocarea merge pînă acolo unde însuşi nucleul său este afectat. Inevitabil, părinţii se raportează diferit la copilul cu autism şi, implicit, se vor implica diferit în recuperarea acestuia. Unitatea de cuplu, care este o puternică resursă, este atinsă de această provocare. Cum găseşte un cuplu calea şi puterea de a se raporta corect la copilul lor şi unul la celălalt? Ce este de făcut în cazul în care provocarea este prea mare şi familia, ca unitate, este în pericol?
Integrarea în societate a copilului cu autism este o altă problemă foarte serioasă, deoarece, prin faptul că copilul are capacitatea de interacţiune socială foarte sever afectată, el nu va putea interacţiona firesc cu copiii de seama lui şi adulţii din jur. În consecinţă, treptat, va fi evitat. Dar, pe lîngă această realitate, întreaga familie va avea de suferit. Cel mai adesea, familia cu un copil cu autism va începe să fie ocolită de prieteni şi va fi expusă unei presiuni sociale de excludere. Se poate remedia ceva? Se pot păstra legăturile sociale nealterate? O soluţie o poate constitui înscrierea într-o asociaţie de profil şi participarea la grupuri tematice sau de suport, susţinute de un consilier specializat în problematica autismului.
Toate aceste întrebări şi multe altele care apar într-o familie care se confruntă cu autismul îşi pot găsi răspunsuri numai prin privirea clară a realităţii. Realitatea, atît exterioară cît şi interioară deţine resurse nebănuite pentru a face faţă provocării şi pentru a ieşi din multe situaţii dificile. Uneori soluţia este evidentă; alteori, drumul pare că ajunge în situaţii fără ieşire. Pentru aceste situaţii, sfatul specialistului poate ajuta. În consecinţă, în România, din ce în ce mai mulţi părinţi apelează la consiliere atunci cînd ajung în impas.
iqteit madhat
mare intrebari este a posibilatate de a gasi adverata solutie pentru autism?
Nov. 21, 2011, 7:44 p.m.