Emilia Ţinţ Dr.
Despre insomnie
Timp de adormire .Pe langa inregistrarea poligrafica a noptilor de somn, testul iterativ de latenta a adormirii permite aprecierea unui alt aspect al ciclului veghe-somn: nivelul de trezire diurn. Acest test masoara timpul de adormire in mai multe momente ale zilei: ( orele 10,12,14,16 si 18 , de exemplu ). Testul a fost pus la punct la Universitatea Stanford de catre J.Carskadon si Dement( 1977), care pornesc de la ideea ca adormim cu atat mai repede cu cat suntem mai somnolenti. Subiectul este invitat sa se culce si se masoara timpul care a trecut de la stingerea luminii la prima faza a stadiului 1 sau a stadiului 2 ,sau pana la somnul paradoxal. In caz de adormire, subiectul este trezit dupa unu sau zece minute. In caz ca nu adoarme, testul este interupt dupa 15 sau 20 minute. Un subiect care sufera de narcolepsie sau de apnee hipnica va adormi mai rapid ( in 3-5 minute, in general) decat un martor normal supus testului.
Tulburarile de somn fac parte din existenta fiecaruia. Cu toate acestea, o vasta ancheta Americana a aratat ca 35% din subiectii suferinzi de insomnie si examinati intr-un centru de tratare a tulburarilor de somn prezinta o forma oarecare de patologie psihiatrica aflata in mod aparent la originea tulburarii.Intr-o cercetare a unui esantion din populatia orasului Los Angeles, 32% din subiectii interogati se plangeau de o tulburare a somnului in momentul anchetei. Alte cercetari dau cifre si mai ridicate.
Dificultatea acestor anchete epidemiologice provine de la subiectivitatea datelor raportate de subiectii interogati. In cazul unei inregistrari a somnului, pacientii nu percep bine momentul adormirii si durata totala a somnului.
Subiectii in varsta se plang si mai mult de tulburari de somn. Persoanele in varsta de peste 65 de ani ar fi responsabile de peste 50% din consumul de hipnotice.
TULBURARI ALE FAZEI INITIALE SI ALE MENTINERII SOMNULUI.
Aceasta categorie regrupeaza majoritatea insomniilor observate in clinica curenta. Insomniile pot fi clasificate dupa durata lor ( acute sau cornice ), dupa cum sunt sau nu asociate cu consumul de alcool, droguri sau medicamente, dupa prezenta sau absenta unei tulburari psihiatrice sau somatice.
Insomnie psihofiziologica . Exista o forma tranzitorie. Conventional, aceasta insomnie dureaza mai putin de 3 saptamani. Ea inceteaza, in general, o data cu disparitia factorului de stres care este responsabil de tulburare.Trebuie eliminati factorii etiologici psihiatrici( ca psihoza maniaco-depresiva) sau somatic ( ca hipertiroidie ). Nu este necesara explorarea in laborator a acestei insomnii . Acestui tip de pacienti le sunt prescrise cel mai adesea hipnotice sedative cum sunt benzodiazepinele. Unii autori insista asupra prudentei necesare in tratarea acestui tip de insomnie, deconsiliind prescriptii de hipnotice pe o perioada mai mare de 3 luni; explorarea prealabila a unui sforait care ar putea sa corespunda unui sindrom de apnee hipnica risca sa se agraveze prin benzodiazepine.
Exista si o forma persistenta. Plangerile sunt aceleasi ca la forma tranzitorie, dar ele devin cronice. Profilul psihologic al acestui tip de insomnie este cel mai adesea patologic.
Un rol important in aceasta insomnie pare sa joace o conditionare negativa: pacientii dorm mai bine in afara mediului lor obisnuit si, in mod paradoxal, adorm in cadrul nou pentru ei al laboratorului hipnic. Uneori tensiunea care stanjeneste adormirea provine de la eforturile psihice excesive pe care le fac in fiecare seara ca sa adoarma.
Important este sa cautam o patologie psihiatrica asociata in aceste insomnii persistente, precum si un abuz de stimulente, cum sunt cafeina sau consumul excesiv de alcool. Uneori subiectii care se plang de somnolenta excesiva,nu reusesc sa adoarma, ca in cazul apneelor hipnice. Tulburari de ritm circadian ( decalaje de faza: intarziere sau devansare a momentului adormirii) pot fi luate drept o insomnie persistenta, dar se deosebesc de aceasta printr-o buna calitate a somnului odata ce subiectul a adormit.
O inregistrare poligrafica a somnului poate fi utila in acest tip de insomnie. Tratamentele hipnotice trebuie sa intervina numai dupa instituirea unei bune igiene a somnului. Un tratament antidepresor va reusi sa reduca o insomnie care nu este decat un simptom al unei depresii subiacente.
