Dr. Miruna Nicolae
Blefaroconjuctiva
Afecţiune în general cronică, bilaterală, des întâlnită, caracterizată prin inflamarea marginilor pleoapelor (blefarită) şi a conjunctivei (conjunctivită). Nu este o condiţie clinică severă, dar îi creează pacientului un mare disconfort, întrucât nu există practic o vindecare definitivă.
tratamentul corespunzător şi o bună igienă a pleoapelor pot determina o minimizare a simptomatologiei pe termen lung. Vederea este foarte rar afectată.
Există trei mari tipuri de blefarită, cu simptome similare: blefarita stafilococică, seboreică şi meibomiană.
Blefarita stafilococică este infecţioasă, cauzată de un stafilococ existent în mod obişnuit pe piele, fără să producă, în majoritatea cazurilor, vreo afecţiune. În anumite situaţii însă, fără o cauză clară, poate produce o infecţie localizată a marginii pleoapelor.
Blefarita seboreică este în strânsă legătură cu o afecţiune a pielii numită dermatită seboreică, în care pielea devine uleioasă, fiind însoţită de apariţia mătreţii şi a unui rash la nivelul feţei. Germenele incriminat este Malassezia furfur, care există în mod normal în sebumul de pe pielea adulţilor. La marea majoritate a oamenilor nu apare blefarita, dar în anumite situaţii apare aşa-numita “reacţie” la germene, urmată de inflamaţie. Nu este o boală contagioasă.
Blefarita meibomiană apare prin inflamaţia unor glande foarte mici, în număr de 25-30, care se află în fiecare pleoapă superioară respectiv inferioară. Rolul acestor glande este de a secreta un lichid uleios ce intră în compoziţia filmului lacrimal.
În practică este dificil a se delimita cele trei feluri de blefarită. În plus se creează un cerc vicios - pacientul se scarpină la nivelul pleoapelor inflamate, agravând astfel boala, ceea ce accentuează pruritul (mâncărimea), astfel că se va scărpina şi mai mult. Când inflamaţia se extinde la nivelul conjunctivelor, acestea devin hiperemice, apare lăcrimarea în exces, chiar secreţii de diferite aspecte, şi se constituie astfel blefaroconjunctivita.
Simptomele , care în general apar şi dispar, sunt următoarele: pleoape dureroase, marginea lor roşie, ochii congestionaţi, secreţii lipicioase, pleoape “lipite” dimineaţa, uneori cruste la marginea liberă a pleoapelor, obstrucţia micilor glande din pleoape. Se poate asocia cu: ochiul uscat, dermatita seboreică, rozaceea.
Complicaţii : chalazionul (umflătura nedureroasă pe interiorul pleoapei), orjeletul (umflătura dureroasă, roşie, pe exteriorul pleoapei), dificultăţi la purtătorii de lentile de contact, inflamaţii ale corneei (keratite).
Tratamentul are drept scop diminuarea la minimum a simptomelor fără să se poată realiza o vindecare definitivă a afecţiunii. Igiena minuţioasă a pleoapelor reprezintă cel mai important mijloc de tratare şi prevenţie a bolii, şi include: comprese calde , masaj şi curăţare . Se utilizează şi unguentul oftalmic cu antibiotice în cure scurte, repetate, pe o durată de trei luni şi lacrimile artificiale. De asemenea, se recomandă evitarea atingerii şi scărpinării la nivelul pleoapelor, ceea ce înrăutăţeşte simptomele şi agravează astfel blefaroconjunctivita.
Dr. Miruna Nicolae
Medic specialist oftalmolog
Doctorand în ştiinţe medicale
Clinica AmaOptimex, Bucureşti
IVAN GHEORGHE
buna ziua am o afectiune a ochilor de circa 5 ani se manifesta ca o blefarita seboreica sau stafilococica doresc sa va fac o vizita
Oct. 4, 2012, 11:08 a.m.