Emilia Ţinţ Dr.
Medicina psihosomatică se ocupă cu relaţia dintre factorii psihologici şi cei fiziologici (somatici, corporali) în cauzarea şi întreţinerea stărilor de boală.
Cu toate că majoritatea afecţiunilor fizice (somatice) ale corpului nostru sunt influenţate de stres, anxietate sau conflicte, unele boli organice sunt mai afectate sau generate mai rapid decât celelalte.
Fiecare persoană are un ”organ de şoc” care este vulnerabil genetic la stres: unii pacienţi reacţionează cardiac, alţii digestiv sau tegumentar.
Persoanele care sunt cronic anxioase sau depresive sunt mai vulnerabile la boli psihosomatice.
A fost descris sindromul generat de adaptare, care înseamnă suma tuturor reacţiilor corpului după un stres prelungit.
Axul hipotalamo-hipofizo-suprarenal este afectat de secreţia excesivă de cortizol, producând leziuni ale structurii diferitelor organe.
Activitatea imunitară, rezistenţa în faţa bolilor sau infecţiilor scade.
Stresul prelungit poate fi asociat cu afecţiuni cardio-vasculare (angină, aritmii, HTA) cu cefaleea din migrenă, cu afecţiuni respiratorii cronice (astm, sindrom de hiperventilaţie), boli digestive cronice (ulcer, colon iritabil), boli endocrine, obezitate, boli dermatologice( neurodermite, eczeme, alergii).
Suntem atenţi deci la factorii psihologici care afectează o stare medicală (o afecţiune sau un organ sensibil), dar ţinem cont de tipul de personalitate, vulnerabilitatea pacientului (de exemplu, persoana tip A este agresivă, iritabilă, predispusă la boli cardiace).
Tulburarea mintală întârzie vindecarea sau recuperarea după o boală organică. De exemplu, depresia întârzie recuperarea după un infarct miocardic, după o intervenţie chirurgicală, anxietatea exacerbează crizele de astm bronşic sau de alergii cutanate.
Cei mai importanţi stresori prin schimbare de viaţă ar fi:
- Decesul partenerului de cuplu
- Divorţ sau separare
- Deces în familie sau prieteni
- Boală severă, accident
- Pierderea serviciului sau a afacerii
- Condamnarea cu detenţie
- Sarcina
Factorii psihologici respectivi influenţează agravând boala existentă şi interferează cu tratamentul medical al acestuia.
Răspunsul la stres poate sensibiliza organul vulnerabil al persoanei, creând o afecţiune nouă.
Tratamentul este axat pe abordarea colaborativă. Se colaborează cu internistul sau chirurgul care tratează boala somatică (fizică), psihiatrul ocupându-se de aspectele psihicului şi ale personalităţii vulnerabile.
Pacientul trebuie să participe activ la procesul terapeutic, modificându-şi stilul de viaţă (renunţarea la fumat, la alcool, controlul obezităţii, stresului), factorii de risc fiind identificaţi împreună cu echipa medicală şi cu psihiatrul.
