Conf. Dr. Angela Butnariu
Una dintre urgențele medicale care implică în grad înalt medicul de familie o reprezintă convulsiile febrile (CF). Aceasta, datorită a cel puțin trei considerente: 1) în practica medicului de familie, febra este simptomul ce constituie motivul cel mai frecvent de adresabilitate la cabinet a pacienților pediatrici; 2) terapia crizei convulsive în desfășurare trebuie efectuată de urgență de către medicul de familie; 3) dispensarizarea copiilor cu episoade convulsive aparține de asemenea, medicului de familie.
Una dintre urgenţele medicale care implică în grad înalt medicul de familie o reprezintă convulsiile febrile (CF). Aceasta, datorită a cel puţin trei considerente:
1. în practica medicului de familie, febra este simptomul ce constituie motivul cel mai frecvent de adresabilitate la cabinet a pacienţilor pediatrici;
2. terapia crizei convulsive în desfăşurare trebuie efectuată de urgenţă de către medicul de familie;
3. dispensarizarea copiilor cu episoade convulsive aparţine de asemenea, medicului de familie.
Convulsiile febrile, care reprezintă cea mai frecventă cauză de convulsii la copii, apar întotdeauna numai în asociere cu temperatura corporală ridicată. Interesează 2-5% din populaţia pediatrică şi au maximum de frecvenţă între 6 luni şi 5 ani; debutează foarte rar (1-2%) sub vârsta de 6 luni şi peste vârsta de 5 ani.
Convulsiile febrile, în definiţia clasică, au ca trăsătură definitorie apariţia crizei în primele 24 ore ale unui episod termic ce depăşeşte 38,50C, în absenţa unei afecţiuni acute a sistemului nervos central sau a unei dereglări metabolice (hipoglicemie, hipocalcemie etc.).
Debutul precoce al vaccinării poate reduce riscul de convulsii febrile postvaccinale. În literatura medicală s-au publicat date conform cărora amânarea vaccinării anti rujeolă-oreion-rubeolă (ROR) sau anti rujeolă-oreion-rubeolă-varicelă (ROR-V) după vârsta de 15 luni (prima doză) dublează riscul de convulsii febrile postvaccinale, în timp ce la sugari (0-1 an) nu a existat nici o asociere între calendarul de vaccinare şi convulsiile post-vaccinare.
Studiile epidemiologice identifică trei categorii de convulsii febrile: simple, complexe şi convulsii febrile simptomatice.
Convulsiile febrile simple sunt cele mai frecvente, reprezentând 85% din totalitatea convulsiilor febrile. Au următoarele caracteristici:
• Apar la copii cu vârsta de 6 luni până la 5 ani
• Au durată scurtă, sub 15 minute
• Se înregistrează un singur episod în cursul primelor 24 ore
• Sunt generalizate, tonico-clonice (întreg organismul) sau clonice (membre)
• Febra (şi convulsiile) nu sunt cauzate de meningită, encefalită, de alte boli ale creierului
Convulsiile febrile complexe reprezintă aproximativ 15% dintre convulsiile febrile. Au următoarele caracteristici:
• Vârsta, status-ul neurologic înainte de îmbolnăvire şi febra au aceleaşi trăsături ca în cazul CF simple
• Convulsiile sunt fie focale, fie au durată mare, peste 15 minute, fie sunt multiple şi se repetă la intervale scurte
Convulsiile febrile simptomatice fac parte din tabloul clinic al unei boli de sistem de nervos central, de cele mai multe ori infecţioase, evoluând cu febră. Cei mai mulţi autori le includ la capitolul de diagnostic diferenţial al CF, aşa cum recomandăm şi noi. Au următoarele caracteristici:
• Vârsta şi febra au aceleaşi trăsături ca în cazul CF simple
• Copilul are anomalii neurologice preexistente sau boală acută neurologică.
Prognostic.
Prognosticul CF este apreciat din trei puncte de vedere:
a. rata de recurenţă;
b. dezvoltarea sechelelor neurologice;
c. dezvoltarea unei epilepsii ulterioare.
Convulsiile febrile au tendinţă să se reproducă în cursul primilor ani de viaţă, dar în mod excepţional după vârsta de 5 ani. Recurenţa după prima convulsie febrilă se produce la aproximativ o treime dintre copii. Riscul de recurenţă este cu atât mai mare, cu cât convulsia febrilă a debutat la o vârstă mai mică, durata febrei dinaintea convulsiei febrile inaugurale este mai scurtă, temperatura declanşatoare este mai scăzută, există istoric familial de convulsii febrile .
Riscul unor sechele neurologice este foarte rar. In special în cazul convulsiilor febrile complexe pot apare ulterior deficite de coordonare, tulburări comportamentale, disabilitate de învăţare.
Riscul dezvoltării unei epilepsii ulterioare este apreciat ca fiind de 5%. El este mai mare în caz de convulsii complexe, anomalii neurologice anterioare primei convulsii febrile, istoric familial de epilepsie.
Prognosticul convulsiilor febrile simple este excelent.
Terapia convulsiilor febrile presupune:
a. tratamentul de urgenţă al crizei,
b. tratament antitermic, şi
c. tratamentul bolii de bază generatoare a febrei.
Scopul tratamentului de urgenţă este cuparea cât mai rapidă a crizei convulsive pentru a evita eventualele leziuni cerebrale datorate hipoxiei.
In timpul crizei convulsive, se va asigura permeabilitatea căilor respiratorii şi se va aşeza bolnavul în poziţie de siguranţă, în decubit lateral-uşor ventral (în faţă, pentru a evita aspiraţia lichidului de vărsătură), pe un pat capitonat prin perne aşezate pe marginile patului (pentru a evita autotraumatismele în timpul convulsiei).
Concomitent cu tratamentul de urgenţă al crizei, este necesară combaterea febrei, prin metode chimice (medicaţie antitermică) sau prin proceduri fizice (împachetări umede la temperatura camerei, fricţiuni tegumentare cu soluţie de apă şi alcool sanitar, care prin vasodilataţie contribuie la pierderea de căldură).
De cele mai multe ori, CF simple la copilul mai mare de 18 luni (şi afecţiunea generatoare de febră) pot fi tratate ambulatoriu, de către medicul de familie, deoarece nu necesită internare.
Nu recomandăm administrarea cronică, continuă, de rutină a medicației anticonvulsivante, la copilul ce a prezentat convulsii febrile; împietează asupra achizițiilor educaționale, copilul fiind permanent sedat, cu capacitatea de concentrare și atenția diminuate.
