Etica medicală în medicina perinatală are deja câteva principii destul de clare, trasate în deplin consens al practicienilor, respectând bazele fundamentale ale practicii medicale clinice în general, fiind recunoscute global şi respectate într-o manieră prudentă şi întotdeauna în interesul pacienţilor.
În situaţia particulară a practicii Obstetricale şi Materno-fetale curente, noţiunea de pacienţi, include ambii progenitori, împreună cu fătul ca şi pacient.
Punctul de referinţă pentru etica clinică este obligaţia medicului de a proteja şi de a promova interesele legate de sănătatea pacientului. Cele două principii esenţiale ale bioeticii moderne, binefacerea cu cea mai bună credinţă, conştiinţă şi pricepere şi respectarea autonomiei îşi găsesc, în managementul sarcinii, certitudini dar şi controverse.
Medicina fetală şi diagnosticul prenatal comportă un spectru foarte bogat de aspecte etice, provenite fie din cercetare, fie din practica clinică.
Progresele formidabile, cu adevărat impresionante realizate în domenii precum genetica, ultrasonografia fetală (ecocardiografia şi neurosonografia fetală) sau medicina perinatală au adus numeroase beneficii atât pentru pacienţi cât şi pentru medicii practicieni, însă au generat şi numeroase controverse şi probleme de bioetică. Din această cauză etica reprezintă o dimensiune esenţială în medicina perinatală.
Trebuie menţionat încă de la început faptul că în contextul medicinei fetale pe de o parte, al diagnosticării prenatale pe de alta, şi nu în ultimul rând în cel al medicinei perinatale în general, noţiunile de embrion sau făt privit ca şi pacient sunt pe deplin justificate. Este corect din punct de vedere etic, medical şi ştiinţific ca produsul de concepţie uman care urmează să se nască, deci să capete personalitate şi individualitate proprie, să fie tratat ca şi pacient încă din viaţa intrauterină.
Managementul sarcinii prin prisma diagnosticului prenatal include atât screeningul cât şi diagnosticul genetic prenatal propriu-zis.
Testul Prenatal Non Invaziv (TPNI) - este un test ADN din sânge matern.
Acest test reprezintă fără nici o îndoială un mare progres în diagnosticul prenatal, dar având în vedere faptul că acesta poate fi efectuat între săptămânile 10-20 de gestaţie, din punct de vedere etic şi legal comportă o serie de controverse. Atâta timp cât testul detectează sexul produsului de concepţie şi rezultatul este comunicat celor doi genitori în intervalul legal de efectuare a întreruperii cursului sarcinii la cerere, aspectul bioetic, dar şi cel spiritual şi mai ales moral capătă dimensiuni spectaculoase.
Din acest punct de vedere rolul practicienilor în domeniul medicinii perinatale, privind consilierea şi abordarea indicaţiei acestui test, devine esenţial.
Sarcina multiplă reprezintă de asemenea un aspect particular din orice perspectivă ar fi privită. Fetoreducţia selectivă şi terminarea electivă a cursului sarcinii sunt recunoscute actual ca având puternice conotaţii etice în managementul clinic al sarcinii multiple.
În obstetrică, principiul binefacerii cu cea mai bună credinţă, conştiinţă şi pricepere, se aplică femeii gravide, care este întotdeauna pacientă, iar pentru făt, atunci când acesta este un pacient. Conform acestei abordări, pentru etica obstetricală, fătul este un pacient doar în sarcinile în care acesta are potenţialul de a merge spre termen.
Astfel, fătul previabil nu are un statut moral independent sau drepturi.
În condițiile gestației multifetale, obţinerea unei sarcini care are ca rezultat un singur nou născut viu, această variantă comportă aspecte deosebit de sensibile de ordin uman, moral, profesional, religios sau etic astfel încât poate intra în discuție strict ca şi posibilitate teoretică în sarcina multiplă, fiind o abordare amplă a acestei teme, fără a putea fi luată în calcul pentru practica noastră medicală.
Se enunţă şi această posibilitate de transformare electivă a unei sarcini multiple într-o sarcină unică, fără a fi eligibilă pentru vreo altă indicație clasică.
De fapt această indicaţie presupune decizia gravidei cu sarcină multiplă de a avea un singur copil ci nu doi (sau mai mulţi) ca rezultat al sarcinii în discuţie. În această circumstanţă, gravida se poate prevala de statutul său etic şi mai puţin de cel moral de a fi pacientă şi de a fi liberă să îşi exercite autonomia, prin a stabili propriile obiective pentru sarcina ei.
Toate aceste aspecte pun orice practician în domeniile Obstetricii, Medicinei Materno-fetale, Medicinei Perinatale, Neonatologiei sau chiar Pediatriei în fața unor condiții sensibile. Avantajele oferite de progresul tehnologic și continua perfecționare medicală versus aspecte etice.
Diferitele teorii şi controverse care converg spre ideea că datoria medicului este să apere viaţa, atât a mamei cât şi a copilului, şi să ofere toate mijloacele terapeutice pentru salvarea amândurora, sau viaţa nevinovată nu poate fi suprimată în mod direct sub niciun motiv, nu fac altceva decât să amestece actul medical profesional cu sfera religioasă sau filosofică.
Exercitarea profesiei de medic în mod corect şi legal nu trebuie sub nicio formă să fie interferată de niciun aspect, altul decât cel medical şi ştiinţific.
Este de asemenea corect din punct de vedere etic, ca nerespectarea oricărei condiţii, fie ea medicală sau juridică, în ceea ce priveşte avortul electiv, să atragă după sine toate consecinţele legislative, morale sau de ordin personal.
Controversele legate de posibilele drepturi pe care produsul de concepţie uman le-ar avea fie din momentul concepţiei, fie din stadiul pre-embrionar sau embrionar, fie din perioada fetală vor fi perpetue. Trebuie ţinut cont însă şi de latura speculativă asupra acestei probleme, a celor care militează pentru interzicerea avortului electiv pe de o parte, dar şi de aspectul religios al problemei, care merge practic prin definiţie, în mod persuasiv spre evitarea în orice circumstanţă a avortului.
Practic dacă acordăm drepturi produsului de concepţie uman încă din viaţa intrauterină, înseamnă că trebuie să îngrădim obligatoriu libertatea de a alege şi a se exprima a cel puţin unuia dintre genitori şi anume a mamei, ceea ce reprezintă un evident non-sens.
