Dr. Mazen Nasreddine
Studiile efectuate au dovedit că terapia laser constituie un evident suport în tratamentul tendinitei şi în refacerea tendonului lui Ahile.
Tendinita la nivelul tendonului lui Ahile este o afecţiune comună.
Tendinita reprezintă 11% din leziunile funcţionale.
În mod special în faza acută, tendinita creează leziuni funcţionale şi mari dificultăţi la mers persoanelor suferinde.
Tendinita apare mai des la persoane de vârstă mijlocie, vârsta la care, în general, tendoanele cât şi celelalte ţesuturi devin mai rigide, mai puţin flexibile şi mult mai expuse accidentărilor odată cu înaintarea în vârstă.
De obicei, această afecţiune este cauzată de suprasolicitare fizică asociată cu suprapronaţia piciorului, ori cu schimbarea încălţămintei sau a stilului de alergare.
Primul simptom care apare este durerea localizată la nivelul călcâiului (partea posterioară a acestuia). Durerea este mai pronunţată atunci când persoana începe să meargă după ce a stat o perioadă de timp în repaus.
Diagnosticul primar se stabileşte pe baza simptomelor şi a efectuării unei radiografii la nivelul călcâiului. Palparea va stabili exact care este zona afectată.
Repetarea frecventă a episoadelor de tendinită poate duce la apariţia tendinozei – afecţiune cronică degenerativă a tendonului, care poate provoca întinderea sau ruperea acestuia, caz în care se impune efectuarea intervenţiei chirurgicale.
Tratamentul convenţional uzual al tendinitei constă în: repaus, comprese cu gheaţă, exerciţii fizice specifice (întinderi, elevaţii etc) în asociere cu administrarea de antiinflamatoare nesteroidiene.
Pe baza numeroaselor studii efectuate, s-a dovedit că terapia laser de sine stătătoare, sau în combinaţie cu mai multe terapii convenţionale, produce rezultate promiţătoare în tratarea unor astfel de afecţiuni, foarte des întâlnite în viaţa de zi cu zi.
Laser-ul este extrem de eficient în numeroase afecţiuni:
• dureri şi inflamaţii datorate apariţiei monturilor (hallux-valgus - diformitate a piciorului în care degetul mare este deviat spre exterior)
• artrite (osteoartrita, artrite reumatoide)
• dureri de cap, inclusiv migrene; dureri la nivelul coloanei vertebrale cervicale, de spate sau lombare
• afectiuni ale discurilor vertebrale
• sindromul de tunel carpian
• durerea cronică la nivelul muşchilor, articulaţiilor şi ţesuturilor moi
• nevralgii (durere pe traectul unui nerv); neuropatii (leziunea unui nerv)
• fasceita plantară (dureri la nivelul călcâiului)
• pinteni calcanieni („ciocuri“ la nivelul călcâiului)
• tendinite
• dureri postoperatorii; urmările unor accidente (întinderi musculare, entorse)
• dureri prin suprasolicitare a unor părţi ale aparatului osteoarticular.
