Psiholog Fulop Cristina
Atunci când în cultura din care faci parte educația a fost făcută prea multă vreme utilizând ca instrumente vinovăția și rușinea, ceea ce a rezultat firesc se evidențiază și prin concepții de sine subdimensionate. Astfel, constat în cabinet, că neîncrederea în sine și stima de sine scăzută sunt obișnuințe de funcționare pentru un număr foarte mare de persoane, multe dintre acestea acceptând aceste realități, precum înălțimea personală sau culoarea ochilor, adică, precum „un dat” nemodificabil. De cele mai multe ori, justificarea acestora rezultă din faptul că așa am fost dintotdeauna...
Care este realitatea, de fapt?
Concepția de sine reprezintă ideea pe care o ai despre tine, despre cine și cum crezi că ești. Este legată de conștientizarea sinelui și a celorlați și este o instanță ce cuprinde mai multe dimensiuni: imaginea de sine, stima de sine, încrederea în sine, idealul de sine, identificarea socială.
Atunci când conștientizarea de sine se întâmplă internalizând condiționări diverse, gen „te iubesc dacă ești cuminte”, „dacă iei premiu, primești bicicletă” și înveți să te simți vinovat pentru ce simt sau ți se spune că simt alții, gen „m-ai supărat, mă doare sufletul”, „m-ai dezamăgit, ai luat notă mică la test”, etc., ajungi să crezi despre tine că nu esti valoros, că greșești mereu, că ești bun de nimic, și mai ales, că doar alții sunt capabili, inteligenți, buni și merituoși. Mai mult decât atât, dacă adaugi și că ai fost de asemenea învățat să te simți rușinat pentru orice greșeală, o notă mică sau un rezultat mai slab la o competiție, iată parcursul până la neîncredere în sine și o slabă capacitate de autoevaluare.
Ca atare, devii din ce în ce mai exigent cu tine însuți/însăți și, cu cât aceste exigențe cresc, cu atât mai nemulțumit vei fi de rezultatele a ceea ce faci și a felului cum percepi că ești. Ceea ce ne face valoroși este intrinsec, nu poate fi modificat din exterior, iar în situația în care valoarea personală este autopercepută ca fiind redusă, neînsemnată, feedback-urile pozitive pe care le primim, sunt efemere și devenim rapid adictivi de acestea. Doar că, atunci când nu primim niciun feedback pozitiv sau percepem un feedback ca fiind negativ, stima de sine și de multe ori și încrederea în sine, se prăbușesc. Iată cercul vicios în care se blochează o persoană care nu-și cunoaște și nu-și înțelege valoarea și competențele.
Cum se poate rupe cercul vicios? În primul rând, este o realitate că tot ce învațăm se întâmplă prin repetare și eroare, deci este firesc să greșim. Asta nu ne face incompetenți, incapabili sau neputincioși, ci ne arată că este necesar să exersăm și să perseverăm în direcția atingerii obiectivului fixat. Orice a făcut altcineva înaintea ta, cu excepția acelor performanțe care presupun talent sau antrenament susținut încă din copilărie, poți face și tu. Este despre investiție și efort și nu despre super puteri. Începi prin a-ți propune, fă-ți strategia de acțiune și pornește la drum. Privește înapoi la realizările tale și conștientizează ce te-ar ajuta să le obții, caută acele trăsături și competențe cu ajutorul cărora ai reușit să le faci să se întâmple, pentru că sunt ale tale și te vor ajuta și mai departe.
Fixează-ți obiective clare, dimensionate corect și realist și nu uita, primul pas este să vrei, dar mai ales, să crezi că poți să le atingi. Nu încerca, fă!
Apoi, nu uita să contabilizezi toate reușitele! Feedback-urile tale pentru tine, sunt cele mai prețioase. Este minunat să fim admirați sau/și apreciați, însă dacă noi nu credem că acele gratificări sunt justificate, dacă nu ne credităm noi pe noi, dacă nu ne apreciem și nu ne admirăm, dacă nu ne respectăm și nu ne comportăm cu noi așa cum merităm, laudele din afară nu vor reuși să ne schimbăm propriile percepții.
