Un părinte grijuliu cu sănătatea copilului trebuie să verifice dacă micuţul are o problemă de vedere sau când ar trebui să aibă primul control oftalmologic. Este foarte important, deoarece între 5 şi 10 % dintre preşcolari şi 25% dintre copiii de vârsta şcolară au probleme de vedere.
Identificarea precoce a problemelor vizuale este crucială, deoarece copiii răspund la tratament mai bine la o vârstă fragedă. Primul control trebuie să se desfăşoare în jurul vârstei de 6 luni. Următoarele verificări sunt la vârsta de 3 ani şi înainte să înceapă prima clasă – la 5 sau 6 ani. Copiii de vârstă şcolară trebuie examinaţi la fiecare doi ani, pentru a se vedea dacă au nevoie de corecţie optică; cei care poartă ochelari trebuie să facă control anual.
Prima oară la oftalmolog
Încă din maternitate medicul neonatolog face o examinare a ochilor copilului, în cadrul examenului clinic general, examinare reluată de pediatru la prima vizită.
Examinarea amănunţită a ochilor de către oftalmolog se face la orice vârstă şi nu este cazul să aşteptăm vârsta de 3 ani pentru primul control, şi nici nu este bine să lăsăm „problema să treacă de la sine” doar prin înaintarea în vârstă.
La cabinetul oftalmologic, nu uitaţi să spuneţi medicului despre următoarele (dacă este cazul):
• prematuritate
• dezvoltare motorie întârziată
• clipit excesiv
• frecarea frecventă a ochilor
• deviaţia ochilor („un ochi fuge”)
• copilul a avut deja un control la care s-a identificat o problemă.
• Problemele oftalmologice din familie.
La examenul din primul an de viaţă se urmăreşte aspectul de ansamblu al ochilor, coordonarea mişcărilor şi necesitatea de purtarea de ochelari. Sunt căutate de asemenea semnele unor afecţiuni importante - cataracta congenitală, glaucomul congenital.
Controlul de la vârsta preşcolară poate determina cu precizie acuitatea vizuală a copilului. Se folosesc optotipuri speciale cu simboluri - imagini familiare precum: măr, casă, pătrat, cerc. Se evaluează aspectul ochilor şi al pleoapelor, se caută semne de deviere a ochilor, ptoza palpebrală (o pleoapă sau ambele prea coborâte), semne de iritare, ca înroşirea, edemaţierea, secreţiile. Medicul examinează corneea, irisul şi cristalinul pentru a căuta eventuale opacităţi. În această perioadă se mai pot trata afecţiuni precum strabismul, ambliopia (ochiul leneş) şi discromatopsia.
Ambliopia - vederea nu se dezvoltă normal la unul dintre ochi. Are multiple cauze şi apare fără să fie sesizată nici de copil nici de părinţi. În lipsa tratamentului în mica copilărie, ambliopia nu se mai poate trata iar ochiul ambliop rămâne cu un defect vizual permanent sau cu o tulburare a percepţiei spaţiale.
Strabismul - vederea încrucişată - este una dintre cauzele obişnuite de ambliopie şi trebuie tratată imediat ce apare, în aşa fel încât vederea şi legăturile dintre cei doi ochi să se dezvolte firesc.
Discromatopsia reprezintă capacitatea de a distinge culorile.
Pentru copil, medicul oftalmolog examinează capacitatea de acomodare, percepţia spaţială şi simţul cromatic, la fel ca pentru un adult.
