Terapia etiologică (corecţia leziunii) în cazul malformaţiilor cardiace congenitale (MCC) este o „descoperire” a celei de-a doua jumătăţii a secolului XX, odată cu dezvoltarea conceptului de „intervenţie pe cord deschis”. Ani de zile gold-standardul în tratamentul MCC a fost chirurgia. Anii ’60 au deschis drumul terapiei intervenţionale a MCC, care diferă fundamental de metodele chirurgicale prin caracterul ei mai puţin traumatic şi invaziv, totul decurgând endovascular, nu cu cordul la vedere. Pe măsură ce tehnicile şi device- urile intervenţionale s-au diversificat şi adaptat tot mai mult leziunilor cardiace, tratamentul intervenţional devine adesea alternativa la chirurgie, şi, în anumite boli, chiar terapie de elecţie. Înainte de a fi considerat de elecţie, un tratament trebuie însă să îşi dovedească superioritatea sau cel puţin egalitatea faţă de un alt tratament deja implementat, în cadrul unor studii corect conduse. În terapia MCC nu există şi nu vor exista studii mari randomizate care să dovedească superioritatea uneia sau alteia dintre cele două terapii. Indicaţiile de ghid se bazează, în cea mai mare parte pe consensul experţilor, iar indicaţiile de clasa I în favoarea terapiei intervenţionale nu exclud tratamentul chirurgical cu rezultate la fel de bune. Deciziile terapeutice trebuie luate în ceea ce se numeşte „colocviu cardiochirurgical”, în care particularităţile leziunii, ale pacientului, factorii de risc şi experienţa centrului trebuie analizate din multiple perspective şi prin prisma diverselor specialităti (cardiologie, cardiochirurgie, intervenţională, anestezie şi terapie intensivă, pediatrie/neonatologie), astfel încât pacientului să i se ofere varianta terapeutică cea mai adecvată şi mai sigură, fie ea intervenţională sau chirurgicală.
MCC pentru care tratamentul intervenţional are indicaţie de clasa I sunt:
• defect septal atrial tip secundum cu shunt stângadreapta semnificativ hemodinamic şi cu anatomie adecvată
• stenoza valvulară pulmonară semnificativă hemodinamic
• stenoza valvulară aortică semnificativă hemodinamic
• stenoza valvulară mitrală izolată moderată sau severă cu hipertensiune pulmonară
• recoarctaţie de aortă semnificativă hemodinamic şi cu anatomie adecvată
• stenoza semnificativă de ramuri de arteră pulmonară
• stenoza semnificativă dobandită de vene pulmonare după proceduri de ablaăie prin radiofrecvenţă, transplant pulmonar sau compresie externă prin masa tumorală
• stenoza semnificativă de conduct ventricul dreptarteră pulmonară
• canal arterial persistent mediu sau larg cu shunt stangadreapta semnificativ hemodinamic şi anatomie adecvată
• olaterale aortopulmonare cu shunt stangadreapta semnificativ hemodinamic
• shunt sistemicopulmonar paleativ care nu mai e necesar
• malformaţii arteriovenoase pulmonare simptomatice• fistula simptomatică de artere coronare
• leak paravalvular simptomatic
• colaterale venovenoase semnificative hemodinamic
• Indicaţiile de clasa II includ şi alte leziuni malformative, pentru care dovezile existente sunt contradictorii în sensul terapiei intervenţionale.
În concluzie, terapia intervenţionala este o alegere atractivă prin prisma invazivităţii reduse, însă, ca în orice tip de tratament, beneficiile sale se bazează în principal pe stabilirea unei indicaţii terapeutice corecte, dincolo de avantajele evidente.
