Mulţumesc profesorului meu, Prof. Dr. Doc. Lucian Buligescu, care a investit în mine încredere şi sprijin.
Numărul mare de pacienţi cu diabet zaharat din ţara noastră şi implicaţiile serioase asupra întregului organism justifică eforturile deosebite care se fac pentru o mai bună cunoaştere a acestei afecţiuni.
Am efectuat un studiu de tip prospectiv-retrospectiv pe un lot de 254 de pacienţi cu diabet zaharat asociat cu diferite afectări hepatice. Studiul acestor corelaţii ne permite să apreciem modalităţile prin care diabetul zaharat influenţează dereglările şi starea morfofuncţională a ficatului. Am analizat procentajul crescut de steatoză hepatică non-alcoolică, aceasta fiind corelat cu frecvenţa crescută a obezităţii.
Repartiţia pacienţilor diabetici în funcţie de afecţiunile hepatice asociate
Analizând comparativ repartiţia pacienţilor diabetici în funcţie de afecţiunile hepatice asociate am observat o incidenţă crescută, alarmantă, a hepatopatiei steatozice non-alcoolice (42,5 %). Steatoza este maladia hepatică cel mai frecvent diagnosticată. Pacienţii cu diabet zaharat asociat cu hepatită constituie un procent de 33,8 % din totalul pacienţilor luaţi în studiu. De asemenea, la 19,3 % din pacienţi am întâlnit asocierea dintre diabetul zaharat şi ciroza hepatică de diferite etiologii. Un procent relativ mic, de 4,4 % din pacienţii analizaţi, îl constituie asocierea dintre diabetul zaharat şi alte boli hepatice.
Steatoza hepatică non-alcoolică cuprinde un spectru de condiţii clinico-patologice caracterizate prin steatoză hepatică, care apare în absenţa consumului de alcool în cantităţi care pot produce injurii hepatice şi în absenţa altor etiologii de boală hepatică.
Am observat o creştere a prevalenţei steatozei hepatice non-alcoolice în paralel cu creşterea epidemiei de obezitate şi cu creşterea gradului de dezvoltare socio-economică.
Steatoza hepatică non-alcoolică este considerată manifestare hepatică a sindromului metabolic. Insulinorezistenţa este prezentă la majoritatea pacienţilor cu steatoză hepatică.
Diagnosticul cuprinde anamneză, examen clinic, date biochimice, examene imagistice, examen histologic. Ecografia abdominală este metoda imagistică cel mai frecvent utilizată în detecţia steatozei hepatice.
Studiul clinic a indicat că obezitatea, diabetul zaharat tip 2 şi dislipidemia - componente ale sindromului metabolic sunt factori de risc majori pentru apariţia steatozei hepatice non-alcoolice. Prezenţa frecventă a acestora impune necesitatea monitorizării regimului dietetic în bolile hepatice şi importanţa indicelui masei corporale. Este importantă o permanentă monitorizare a pacienţilor diabetici. Urmărirea factorilor de risc la diabeticii care asociază patologii hepatice este importantă în tratarea bolii.
Dr. Haris Cojocaru
Doctorand Specialitatea Gastroenterologie,
Institutul Clinic Fundeni.
