La keratoconus, corneea se deformează și se subțiază progresiv, luând forma unui „con” într-o anumită zonă. Keratoconusul poate duce la scăderea dramatică a vederii și la complicații grave în lipsa unui tratament adecvat. El apare, de regulă, în ultimii ani ai adolescenței (între 16 și 21 de ani) și poate evolua pana la maturitate.
Simptomele keratoconusului
Printre primele simptome ale keratoconusului se numără prurit (mâncărimi) asociat cu alergii cu implicare oculară și agravarea unor vicii de refracție (astigmatism miopic). Scăderea acuității vizuale este semnalul care îl aduce pe pacient la oftalmolog, deoarece astigmatismul necorectat determină încețoșarea vederii atât la citit, cât și la distanță. Alte simptome pot fi fotofobia și halourile pe timpul nopții. Deoarece corneea se deformează continuu și forma ei devine tot mai neregulată, pot apărea manifestări tipice precum imaginile fantomă, deformarea imaginii sau perceperea unor imagini multiple ale aceluiași obiect.
Diagnostic
Manifestările pot fi diverse, de aceea keratoconusul trebuie suspicionat în cazul oricărui tânăr adult cu astigmatism neregulat sau astigmatism miopic la care apare modificarea rapidă a valorii dioptriilor, ce nu se mențin constante de la un consult la altul sau dacă nu se poate obține o acuitate vizuală cu cea mai bună corecție egală cu 1.
În cadrul consultului, se recomandă efectuarea unor investigații oftalmologice (keratometrie, pahimetrie, topografie corneană simplă sau de tip Pentacam, microscopie speculară) cu ajutorul cărora medicul oftalmolog stabilește diagnosticul, dar și dacă boala este stabilizată sau progresivă.
Tratament
În cazul unui pacient tânăr cu keratoconus progresiv, este indicat tratamentul de stopare a evoluției bolii, în cel mai scurt timp posibil. În cazul pacienților cu vârsta peste 40 de ani, tratamentul de stabilizare nu reprezintă o indicație absolută, cu excepția celui optic, deoarece se consideră că boala este deja stabilizată în mod natural, iar riscul de progresie este redus.
Corectarea astigmatismului se face cu ajutorul ochelarilor, lentilelor de contact moi sau rigide sau implantarii inelelor intracorneene. Este important de menționat că lentilele ajută la corecția vederii, dar nu tratează boala.
Crosslinkingul fotooxidativ cu riboflavină (cu sau fără îndepărtarea epiteliului cornean) este o intervenție chirurgicală menită să oprească evoluția keratoconusului și este indicată în stadiile I și II. Procedeul este minim invaziv și are ca scop crearea unor noi legături între fibrele de colagen din structura corneei și întărirea acesteia.
Implantarea inelelor intracorneene este indicată în situațiile în care acuitatea vizuală nu mai poate fi îmbunătățită cu lentile de contact rigide sau acestea nu mai sunt bine tolerate. Presupune implantarea în interiorul corneei a unor segmente semicirculare (numite inele intracorneene) cu formă și dimensiuni prestabilite. Această intervenție aplatizează corneea (micșorând deformarea acesteia în zona conului), uniformizează suprafața corneei (reducând distorsiunea imaginii și îmbunătățind astfel acuitatea vizuală), reduce dioptriile de astigmatism neregulat (îmbunătățind toleranța pentru lentilele de contact), încetinește progresia bolii, mai ales atunci când este făcută simultan sau succesiv cu crosslinkingul. Implantul de inele intracorneene se face fără internare, cu anestezie locală, pacientul mergând acasă imediat după intervenție și urmând un tratament la domiciliu.
Este bine să fie descoperit din timp, astfel încât prin tratament să se oprească evoluția keratoconusului într-un stadiu cât mai incipient, cât încă nu a afectat foarte mult acuitatea vizuală. De asemenea, presupune o urmărire îndelungată (câțiva ani), până când se confirmă stabilizarea bolii. Pacientul trebuie să respecte cu strictețe indicațiile medicului.
www.amaoptimex.ro
www.scapadeochelari.ro
www.cataracta.ro
