Dr. Petru Emil Muntean
Pentru toate guvernele lumii, una dintre cele mai mari provocări de-a lungul acestei pandemii a fost asigurarea resurselor medicale, precum: personal specializat, echipamente medicale și dezinfectante specifice. Necesitatea asigurării unui plan specific de îngrijiri paliative pentru acest tip de pacienți, ne poate pregăti pentru provocările etice și deontologice sau suferința fizică și psihică care poate apărea în cazul în care alocarea resurselor materiale sau deciziile privind raționalizarea se impun.
Îngrijirea paliativă este frecvent înțeleasă greșit, ca fiind relevantă doar pentru persoanele care sunt pe patul de moarte. O îngrijire paliativă de calitate pentru pacienții care mor cât și pentru familiile acestora, implică petrecerea timpului într-un contact fizic strâns și emoțional. În întreaga lume, serviciile de îngrijire paliativă se confruntă cu o serie de dificultăți specifice unei pandemii. Cu toate acestea, ameliorarea suferinței, prin furnizarea de îngrijiri paliative de calitate, este o componentă esențială a îngrijirii pentru toți bolnavii.
Paliatia - aspecte farmacologice
Gestionarea unui pacient internat din punct de vedere farmacologic, prin prisma unei insuficienței respiratorii formă severă, o reprezintă opioidele; în absența unei insuficiențe renale, morfina fiind opioid-ul de elecție. Dacă pacientul este capabil să ia medicamentul per oral, poate fi utilizată morfina orală cu eliberare imediată. Dacă pacientul nu poate înghiți sau este inconștient, morfina poate fi administrată parenteral pentru ameliorarea respirației. Utilizarea perfuziilor parenterale poate fi utilă pentru a asigura o doză consistentă de opioid funcție de severitatea simptomelor. Utilizarea unui opioid alternativ, precum fentanil-ul, trebuie luat în considerare doar la persoanele cu insuficiență renală semnificativă. Terapia cu oxigen poate ajuta la ameliorarea respirației în cazul hipoxemiei severe. Trebuie remarcat însă și faptul că unii dintre pacienții cu hipoxemie au o respirație minimă.
Agitația și anxietatea generalizată sunt frecvente în rândul persoanelor cu o formă severă de COVID-19, o combinație de simptome stresante fizic, teama de moarte, ca urmare a izolării și a separării de cei dragi sau chiar de echipamentul de protecție personală a personalului medical. Astfel de situații pot fi gestionate printr-o combinație de terapie farmacologică și non-farmacologică. Poate exista însă și un element de delir care contribuie la agitație sau anxietate. În anumite circumstanțe, în care personalul de specialitate nu este disponibil, membrii familiei pot fi instruiți telefonic cum să administreze anumite medicamente. Un bun plan de îngrijiri paliative, implică un proces ce susține totalmente pacientul in a face cea mai bună alegere privind tratamentul disponibil pentru suferința lui. Acesta se întemeiază pe o discuție sinceră și deschisă între medic și pacientul acestuia, privind patologia existentă, evoluție și tratament. Pentru acei bolnavi care nu au capacitatea de a lua singuri deciziile, este desemnată o persoană capabilă să acționeze în interesele acesteia și în conformitate cu dorințele sale dacă acestea au fost documentat anterior. Dorințele se comunică atât verbal, cât și în scris și trebuie să fie disponibile pentru aparținători în dosarul medical personal. Există situații în care unii pacienți au refuzat anumite tratamente medicale și care totuși au continuat să primească toate îngrijirile de specialitate posibile și au supraviețuit. Toată lumea ar trebui să aibă șanse egale de tratament atunci când există nevoi la fel de presante și nu există factori ce duc la asumarea unor decizii discriminatorii asupra pacienților.
Probleme etice
Pot fi situații excepționale în cadrul unui triaj de urgență, acolo unde este clar, transparent și etic, că este în detrimentul altor bolnavi să ventileze pe unele persoane în vârstă sau pe cei cu multiple co-morbidități ce au un prognostic mai slab de supraviețuire. Indiferent de criteriile alese și utilizate, este esențial să se asigure că toți pacienții și asociațiile lor reprezentative ce le susțin drepturile, sunt implicate pe deplin și înțeleg că aceste procese decizionale sunt transparente. În timp ce puțini neagă că există astfel de circumstanțe, trebuie să reținem că nimănui nu îi face o deosebită plăcere să participe la un astfel de proces. Când triajul de urgență se impune, avem puține opțiuni; o astfel de situație testează la maxim modul nostru prin care ne vedem pe noi înșine, sistemul nostru de credință dar și valorile care susțin comunitatea noastră per general. Echilibrarea speranțelor și temerilor necesită o combinație de onestitate și compasiune din partea tuturor celor implicați. Durerea psihica/tristetea este o emoție naturală a omului ca răspuns la pierderi semnificative.
În timpul pandemiei COVID-19, durerea poate fi amplificată semnificativ și de alte probleme precum: restricțiile ce decurg din distanțarea socială, de a nu putea participa la înmormântare celui drag, dar și să nu poți căuta un confort în brațele prietenilor sau a familiei. Pentru întregul corp medical, de mai bine de un an de zile de pandemie COVID-19, un astfel de stres psihologic susținut, are posibile consecințe majore ulterior. Și așa, personalul din UPU si ATI suferea de burn-out cronic. Este necesar ca acest lucru să fie recunoscut public! Protecția împotriva malpraxis-ului în context pandemic trebuie rezolvată. În timp ce tehnologia medicală poate face o diferență mare în ceea ce privește unele simptome fizice, acele acte simple de comunicare, atingere, o conversație bună și astfel construirea unei relații bazate pe încredere, ajută pe deplin atât pe pacienții noștri și pe familiile lor, dar și pe medici să găsească cu toții acea liniște sufletească. Pe măsură ce timpul va trece și pandemia va dispărea, vom rămâne cu toții cu o povară vastă de pierdere, durere, vinovăție sau furie, resentimente și stres major. Mulți dintre noi vom purta din punct de vedere social ori economic și consecințele psihologice ale acestei pandemii pentru tot restul vieții.
