Prof. Univ. Dr. Sorin M. Dudea
Marile categorii de tehnici specifice radiologiei - radiologia convențională, ultrasonografia (US), computertomografia (CT) și imagistica prin rezonanță magnetică (IRM) – sunt utilizate, de rutină, pentru explorarea morfologică vizuală a organelor, analizând și descriind anatomia patologică macroscopică a leziunilor.
Toate tehnicile imagistice secționale permit caracterizarea numerică a unor proprietăți biologice tisulare. Folosirea unor parametri imagistici cu expresie numerică este de interes nu numai pentru cercetare și diagnostic dar și pentru urmărirea evolutivă a pacienților și formularea unor observații prognostice individualizate, elemente constitutive ale medicinei personalizate.
Computer-tomografia
Aceasta evaluează radiodensitatea specifică țesuturilor. Unitatea de măsură este Hounsfield (UH). Pentru definirea scalei UH se admite că radiodensitatea apei este 0 (zero) UH iar radiodensitaea aerului este -1000 UH. În mod convențional, osului cortical îi este atribuită valoarea + 1000 UH. În această situație, apa are un UH cu valoare 0(zero) iar smalțul dentar (cea mai densă structură din corpul omenesc) are atribuită valoarea + 3071 UH. Pe această scală, valorile densității specifice țesuturilor moi normale și modificărilor patologice ale acestora sunt curpinse într-un domeniu foarte îngust de valori, între -100 și + 100 UH.
Există o mare suprapunere a domeniilor de valori între diferitele organe normale sau între modificările patologice (fig. 1).
Limitele evaluării biologice prin UH constau în faptul că metoda este relativă și arbitrară, depinzând de software, de aparat și de aplicație. Există o suprapunere a domeniilor de valori între organele normale, între normal și patologic precum și între diferite tipuri de procese patologice. Adminstrarea substanțelor de contrast modifică valorile domeniilor.
Avantajele metodei decurg din rezoluția de densitate mult mai mare, comparativ cu radiologia convențională. Prin măsurarea UH poate fi atestată natura unei structuri, prin prisma diferențierii grăsime / apă / solid. De asemenea, este posibilă urmărirea evoluției unui proces patologic (exemplu: vârsta unei hemoragii) precum și diferențierea între caracterul calcificat / necalcificat al unei leziuni.
