Marcusanu Calin
Din ignoranţă sau pur şi simplu din neîncredere în medicină, unii pacienţi aflaţi într-un moment de cumpănă în faţa unei boli nemiloase, în loc să urmeze tratamentul prescris de medic, care de obicei în astfel de cazuri are un prognostic rezervat dar realist, optează pentru „ cartea mare” a terapiilor neconvenţionale, care, deşi nu sunt supuse unor verificari medicale riguroase, oferă mirajul vindecării ca prin minune. Din păcate, neîncrederea bolnavului sau a aparţinătorilor în cunoaşterea medicală de azi, manifestată prin ignorarea, întârzierea începerii sau întreruperea tratamentului poate să coste ani din viaţă pe cel în cauză.
În oncologie, medicina a făcut totuşi progrese, cu condiţia respectării tratamentului şi a controalelor pentru reevaluări dar în cazul ignorării acestora boala are o evoluţie fulminantă.
Cunosc persoane diagnosticate cu cancer, unele în fază avansată şi care trăiesc totuşi în condiţii rezonabile pentru că au urmat toţi paşii de diagnosticare precisă şi apoi au respectat cu sfinţenie tratamentul medicului oncolog, tratament de lungă durată şi deseori suportat cu dificultate de pacient. Este preţul greu pe care uneori suntem nevoiţi să îl plătim pentru că viaţa este mai preţioasă.
Opinia multor medici este că lupta împotriva bolii depinde foarte mult de pacient. Cei tari şi care sunt încurajaţi de apropiaţi reuşesc de cele mai multe ori să se opună bolii. De cealaltă parte, pentru cine renunţă la tratamentul medical cu citostatice (împotriva cărora s-a făcut multă propagandă) în favoarea unei aventuri terapeutice „neconvenţionale” este ca şi cum ar capitula în faţa bolii.
Poate ar fi bine ca în ghidurile terapeutice, implementate şi la noi, să se pună accent pe comunicarea pacient - medic (sau comisie de medici) şi pe latura de consiliere psihologică a pacientului pentru că pe acesta îl aşteaptă o luptă „pe viaţă şi pe moarte” în care nu trebuie lăsat singur.
