Infraroşu reprezintă o zonă a spectrului electromagnetic care există în întregul Univers. Un calorifer încălzit sau chiar o cafetieră emite radiaţii infraroşii de lungimi de undă mari. Asocierea şi confuzia care se realizează de multe ori între radiaţiile infraroşii şi lumina ultravioletă care este dăunătoare este aşadar, totalmente eronată.
Prin cercetări îndelungate, s-a concluzionat faptul că undele electromagnetice se împart în mai multe segmente. Lumină vizibilă este împărţită în culori diferite (roşu, galben, verde, albastru). Zona infraroşie este împărţită în 3 segmente, infraroşu A,B şi C . Majoritatea surselor obişnuite de infraroşu emit în zona secvenţelor apropiate (700-1400 Nm) sau scurte (1400-3000 Nm). Radiaţia este percepută numai în apropierea lămpilor (30- 90 cm) şi apare de culoare roşu închis în spectrul vizibil.
Informaţii generale cu privire la temperatura corpului
Corpul uman îşi adaptează temperatura după o valoare de referinţă. Temperatura variază în cursul unei zile cu până la 1°C. Temperatura în interiorul corpului (temperatura centrală) şi temperatura superficială la nivelul pielii au de asemenea valori diferite. Nu se poate spune aşadar că există o singură temperatură „normală“ a corpului – ea depinde întotdeauna de locul de măsurare. De asemenea ea este influenţată de temperatura mediului înconjurător, de vârstă, de stres, de durata somnului, de hormoni şi de activitatea fizică.
Pentru măsurarea temperaturii corpului uman, exista mai multe tipuri de termometre: cu mercur, termometrul cu alcool, termometrul digital şi termometrul cu infraroşu.
Termometrul cu mercur a fost interzis în Uniuniea Europeană.
În timp ce termometrele cu mercur şi termometele digitale măsoară direct temperatura corpului uman, măsurarea la nivelul urechii sau al frunţii înregistrează temperatura centrală a corpului prin intermediul radiaţiilor infraroşii ale corpului. Această temperatură poate diferi uşor de temperatură măsurată rectal, oral sau axilar cu termometrele digitale.
În cazul termometrelor cu infraroşu, cele mai frecvente locuri de măsurare sunt în ureche sau pe frunte.
Măsurarea în ureche
Măsurarea se poate face atât la urechea dreaptă cât şi la cea stângă, temperatura măsurată putând uşor diferi de la o ureche la alta. Termometrul măsoară radiaţia infraroşie emisă de timpan şi de canalul auditiv. Aceste radiaţii sunt percepute de către senzor şi transformate în valori de temperatură. Cele mai precise valori se obţin atunci când radiaţia infraroşie este captată de la urechea medie. Prin captarea radiaţiei infraroşii provenind de la ţesuturile înconjurătoare se obţin valori de măsurare mai mici. De aceea este important ca în momentul introducerii termometrului în ureche, canalul auditiv să fie îndreptat trăgându-se uşor de ureche în spate, sus.
Temperatura măsurată în ureche, este considerată, alături de temperatură rectală, cea mai exactă, fiind cea mai apropiată de temperatură internă a corpului.
Măsurarea pe frunte
Termometrul măsoară radiaţia infraroşie emisă de piele în zona frunţii şi a tâmplei şi de ţesuturile înconjurătoare. Aceste radiaţii sunt percepute de către senzor şi transformate în valori de temperatură. Cele mai precise valori se obţin atunci când scanaţi zona de deasupra sprâncenei până la tâmplă.
Temperatura măsurată astfel este supusă influentei mai multor factori externi (temperatura ambientală, impurităţi, transpiraţie, urme de machiaj la nivelul pielii, fruntea acoperită de breton, etc..).
Termometrul cu infraroşu poate fi folosit atât pentru adulţi cât şi pentru copii, dar beneficiile cele mai notabile se evidenţiază în cazul bebeluşilor:
• temperatura bebeluşului poate fi luată exact şi sigur , în timpul somnului, fără a-l trezi, rezultatul fiind afişat în 1-3 secunde.
• garantează valori exacte, în special prin măsurarea în ureche , care este echivalentă ca acurateţe a măsurătorii rectale, fără a avea însă inconvenientele acesteia.
• technologia cu infraroşu este inofensivă şi complet neinvazivă.
