Dr. Anca Cerghizan
Persoanele cu diabet zaharat tip 2 au un risc crescut pentru bolile cardiovasculare şi pentru afectare renală. Acest exces de risc a rezultat atât din observaţii clinice cât şi din studii populaţionale, iar datele epidemiologice arată că cifrele sunt în creştere.
Studiile „clasice” cardiovasculare au arătat că abordarea glucocentrică – reducerea glicemiei într-o formă intensivă:
- este însoţită de reducerea riscului de apariţie/progresie a complicaţiilor microvasculare,
- nu aduce beneficii din punct de vedere al mortalităţii cardiovasculare şi generale în comparaţie cu controlul glicemic convenţional, şi
- creşte riscul de hipoglicemie şi evenimente serioase adverse.
După anul 2008, studii „moderne” cu obiectiv cardiovascular, au fost concepute să testeze siguranţa cardiovasculară a noilor terapii antihiperglicemiante.
Aceste trialuri au demonstrat că două dintre aceste noi clase de terapii oferă pe lângă siguranţa cardiovasculară şi beneficii suplimentare – protecţie cardiovasculară şi renală, şi că realizează acest lucru prin alte mecanisme decât reducerea glicemiei. Şi astfel, a apărut în practica medicală posibilitatea de scădere prin terapie antihiperglicemiantă a excesului de morbi-mortalitate cardiovasculară şi renală la persoanele cu diabet zaharat tip 2.
Ultimele ghiduri oferă recomandări mai clare în ceea ce priveşte folosirea celor două clase terapeutice, în funcţie de afecţiunea CV şi/sau renală, respectiv nivelul de risc cardiovascular individual. Ghidurile au adăugat precizie în alegerea medicamentelor antihiperglicemiante la pacienţii cu boală cardiovasculară, boală renală sau risc cardiovascular crescut.
Aceste noi clase terapeutice sunt considerate medicamente cardiometabolice, nu doar antihiperglicemiante, deoarece beneficiile lor au implicaţii în domeniul diabetologiei clinice şi în practica cardiologică şi nefrologică:
- ambele clase reduc morbi-mortalitatea CV în DZ tip 2,
- reduc spitalizările pentru insuficienţă cardiacă,
- oferă protecţie renală,
- reduc glicemia cu beneficii suplimentare ponderale şi tensionale,
- acţionează cu risc minim de hipoglicemie.
În concluzie, schimbarea conceptului în managementul diabetului zaharat tip 2 se referă la abordarea simultană a celor două componente esenţiale:
- reducerea riscului de complicaţii/co-morbidităţi prin abordarea tuturor factorilor de risc identificaţi la un anumit pacient (stil de viaţă, disglicemie, boală hipertensivă, dislipidemie, exces ponderal)
- reducerea morbi-mortalităţii cardiovasculare şi renale prin utilizarea terapiilor noi, independent de echilibrul glicemic şi terapia anterioară a pacientului.
