Dr. Mioriţa Toader
Urechea poate să prezinte malformaţii congenitale sau malformaţii dobândite.
Urechea copilului poate oricând deveni sediul unor malformaţii dobândite urmare a unor cicatrici vicioase sau a unor amputaţii secundare unor leziuni inflamatorii sau posttraumatice.
Malformaţiile congenitale sunt cele mai importante dintre malformaţiile urechii. Pot avea localizări şi diverse aspecte, după elementul embrionar care a fost oprit în dezvoltare sau care s-a dezvoltat anormal şi momentul în care tulburarea sau oprirea în dezvoltare a avut loc.
Urechea medie şi urechea externă iau naştere din prima fantă şi din primele două arcuri branhiale.
Pavilionul şi conductul auditiv extern iau naştere din şanţul ectodermic, urechea medie şi trompa Eustachio iau naştere din şanţul endodermic, iar timpanul din celor două şanţuri. Dezvoltarea lor începe la embrionul de 8 săptămâni şi se termină în luna a VII-a, pentru urechea externă sau a VIII-a şi a IX-a, pentru urechea medie.
Urechea internă se dezvoltă din placoda auditivă ce apare la embrionul de 3 săptămânii şi este complet dezvoltată la începutul lunii a III-a sau a V-a a vieţii intrauterine.
Dintre anomaliile urechii externe unele sunt minore şi nu afectează cu nimic purtătorul:
- relief insuficient al helixului (cartilajul pavilionului urechii)
- lobulul prea mare sau prea mic
- lobulul aderent, decolat sau bifid
- exagerarea tuberculului postero-superior
- existenţa unui tubercul supranumerar la polul superior pavilionar
- micile diformităţi ale tragusului (parte a pavilionului urechii).
Toate aceste malformaţii deşi foarte frecvente, sunt minore şi nu pun probleme deosebite.
Alte malformaţii sunt mai importante, prin prejudiciile funcţionale dar şi estetice, cum ar fi:
- aplazia (atrofierea) urechii externe
- ectopiile (poziție anormală)
- poliotia (din mai multe părți)
- fistulele congenital (malformații)
- macrotia (dezvoltare exagerată a pavilionului urechii)
- urechea în ansă (urechea decolată)
- tumorile congenitale auriculare
Malformaţiile urechii medii pot fi izolate sau pot fi asociate cu anomaliile urechii externe, fie concomitent cu malformaţiile urechii externe şi interne.
Acestea cu toată diversitatea lor, pot fi încadrate în 3 forme anatomoclinice:
- aplazia (atrofierea)
- otospongioza (netratată, determină o surditate bilaterală)
- tumorile congenitale
Malformaţiile urechii exerne şi ale urechii medii se pot asocia unor malformaţii ale altor organe ce au aceeaşi origine branhială.
Dintre malformaţiile urechii interne, asocierea cu anomaliile altor organe sunt multiple.
Diagnosticul de malformaţie auriculară este facil în cazul malformaţiilor vizibile de la nivelul urechii externe.
Depistarea unei malformaţii la nivelul urechii medii presupune investigaţii imagistice amănunţite, radiografii, radiografii transorbitare, tomografii frontale şi orizontale, etc. Este necesară de asemenea şi o atentă explorare funcţională care poate arăta nu numai gradul şi tipul surdităţii ci şi absenţa mobilităţii articulaţiei stapedovestibulare, în otospongioză, indicând în acest fel metoda terapeutică potrivită pentru fiecare caz.
