Conf. Dr. Victoria Hurduc
Alimentația este un proces complex care necesită interacțiunea dintre sistemul nervos central și cel periferic, mecanismul orofaringeal, sistemul cardiopulmonar și gastrointestinal, cu suportul asigurat de structurile cranio-faciale și cele musculo-scheletale. Dificultățile alimentare reprezintă un termen “umbrelă” care cuprinde toate problemele asociate alimentației, indiferent de etiologie, severitate și consecințe și care afectează procesul de furnizare a alimentelor necesare creșterii și dezvoltării normale a copilului. Dificultățile alimentare se prezintă în moduri variate, sub formă de mese prelungite, refuzul alimentelor, servirea mesei în condiții stresante, cu distragerea atenției, lipsa alimentației adecvate, alimentarea nocturnă a sugarilor și a copiilor mici, durata prelungită a alăptării sau a administrării formulei la sugari și copiii mici, imposibilitatea introducerii alimentelor solide, cu anumite texturi. În principiu, dificultățile de alimentație pot fi clasificate în 3 categorii principale: apetit limitat, aport selectiv și teama de alimentație. Cu rare excepții, clasificările dificultăților alimentare omit tulburările interacțiunii dintre copil și persoana care îl hrănește.
Tulburările de alimentație sunt surprinzător de frecvente, afectând aproximativ 25-35% dintre copiii cu dezvoltare normală și respectiv 40-80% dintre cei cu tulburări de dezvoltare. Prezența tulburărilor de alimentație la vârsta mică sau la adolescenți implică un risc semnificativ pentru dezvoltarea lor la vârsta adultă. Procentul copiilor cu un comportament alimentar dificil, selectiv (“mofturoși”) crește de la 19 % la vârsta de 4 luni, până la 50% la vârsta de 24 luni.
Vârsta gestațională de 34 săptămâni este „o piatră de hotar” pentru dezvoltarea alimentației orale. În general, tulburările de alimentație ale copiilor mai mici de 2 ani sunt corelate cu disfuncția orală, iar cele ale copiilor în vârstă de peste 2 ani se asociază mai frecvent cu o componentă comportamentală. Selectivitatea alimentară debutează de obicei în jurul vârstei de 18 luni.
Tulburările de alimentație pediatrică pot fi clasificate în forme acute, cu durata sub 3 luni și forme cronice, cu durata mai mare de 3 luni. Conform definiției, tulburările de alimentație pediatrică presupun afectarea aportului oral, respectiv incapacitatea consumului suficient de alimente și lichide pentru asigurarea necesarului nutrițional adecvat și exclud dificultățile alimentare tranzitorii asociate afecțiunilor acute. În plus, tulburările de alimentație trebuie diferențiate de tulburările de comportament alimentar, precum anorexia nervoasă (scăderea greutății sub greumatea minimă), bulimia (mancat compulsiv urmat de varsaturi autoprovocate), ”binge eating” (mâncat necontrolat, compulsiv, care nu se însoțește de metodele compensatorii de a preveni creșterea în greutate), ruminația (regurgitarea și remestecarea repetată), pica (mâncatul persistent de elemente non nutritive) etc, asociate cu perturbarea imaginii corporale.
Fragment preluat din revista Medical Market – Pediatrie 2019
