Conf. Univ. Dr. Georgiana-Ozana Tache
Acest tip de suferinţă include toate afecţiunile osului, ale articulaţiilor, ale structurilor periarticulare, precum şi ale muşchilor. Se face referire la boala artrozică cu diferite localizări, la suferinţele sistemice ale ţesutului conjunctiv, la durerea de spate, la osteoporoză, la reumatismul abarticular sau al ţesuturilor moi, precum şi la sindromul dureros localizat sau generalizat.
Cauzele suferinţei pot fi reprezentate de probleme de biomecanică musculoscheletală, de un context posttraumatic, petrecut la muncă sau domestic, sportiv sau în cadrul activităţilor de agrement, de schimbările asociate cu înaintarea în vârstă, de suferinţele inflamatorii sistemice.
Unele dintre suferinţele musculoscheletale au o evoluţie autolimitată, restul având însă o evoluţie cronică, conducând în final la dizabilitate sau incapacitate fizică.
Strategia prevenirii şi tratamentul suferinţelor musculoscheletale
Conform studiilor efectuate, orice persoană este supusă riscului de a dezvolta suferinţă musculoscheletală. Pentru a diminua riscul apariţiei acesteia şi pentru a se evita deteriorarea calităţii vieţii pacienţilor, acestora li se recomandă:
- desfăşurarea unui program de activitate fizică, în vederea menţinerii unui nivel funcţional adecvat şi a unei condiţii fizice corespunzătoare
- menţinerea unei greutăţi corporale ideale
- o dietă echilibrată care să asigure inclusiv necesarul zilnic de calciu şi de vitamina D
- renunţarea la fumat
- evitarea consumului de alcool
- promovarea programului de prevenire a accidentelor, în vederea evitării instalării suferinţelor musculoscheletale
- promovarea stării de sănătate la locul de muncă, dar şi desfăşurarea unor activităţi sportive, în vederea evitării suprasolicitării sistemului musculoscheletal
- conştientizarea publicului larg, cu referire la prevenţia şi la inducerea suferinţelor musculoscheletale
- program fizicalkinetic de recuperare şi întreţinere, efectuat periodic într-un centru specializat, programul fiind recomandat de un medic specializat în problemele aparatului musculoscheletal, în special medic specialist în probleme de întreţinere funcţională şi recuperare medicală
O problemă aparte o reprezintă fracturile osoase
Fracturile se asociază cu contextul creat de suferinţa artrozică. Statistic vorbind, patologia osteoarticulară este complementară.
Dintre toate fracturile care pot fi considerate, ne vom opri asupra celor cu localizare vertebrală. Fracturile vertebrale sunt frecvent întâlnite la persoanele vârstnice şi se asociază cu durerea vertebrală cu localizare dorsală sau lombară, cu pierderea în înălţime, cu numeroasele zile de repaus şi de incapacitate temporară de a desfăşura activităţile cotidiene.
Fracturile vertebrale sunt adesea subevaluate, deşi, dată fiind calitatea scăzută a osului la pacienţii cu fractură vertebrală, există riscul crescut de apariţie a unor noi fracturi vertebrale sau nonvertebrale.
Medicamentele antiosteoporotice joacă un rol activ în ceea ce priveşte reducerea riscului de apariţie a unor noi fracturi. Acestor medicamente li se poate adăuga vitamina D şi, de la caz la caz, se pot recomanda preparatele sau suplimentele nutritive în care vitamina D se combină cu cantităţi variabile de calciu.
Studiile de specialitate subliniază faptul că există un risc relativ crescut al instalării fracturilor vertebrale la pacienţii diagnosticaţi cu suferinţe reumatismale sistemice sau cu boală artrozică. Astfel, nu se pierde din vedere nici aportul unor preparate antiartrozice.
Contact
Facebook Sef lucr. Dr. Georgiana-Ozana Tache
Blog Sef lucr. Dr. Georgiana-Ozana Tache
