Prof. Dr. Dan Mircea Enescu
Interviu realizat cu Prof. Dr. Dan Mircea Enescu, Președinte Asociația Chirurgilor Plasticieni din România - A.C.P.R, manager Spitalul Clinic de Urgență pentru Copii ”Grigore Alexandrescu”, București
Care sunt tendințele în chirurgia plastică?
Tendințele secolului XXI? Să poți gândi mai mult, să reușești să selecționezi din toată această tehnologie și tehnici de operare ceea ce este mai bine pentru pacient. Trebuie să găsim mereu cea mai eficientă și mai simplă tehnică în vederea obținerii rezultatului cel mai bun.
Sunteți chirurg plastician la un spital de copii.
Este diferit lucrul cu copiii față de tratarea adulților, în domeniul dvs?
Da, la copii este mult mai dificil pentru că ei sunt în creștere și operația trebuie să reziste probei timpului.
Sunt pacienți pe care i-am operat la câteva zile de la naștere, pe alții la un an. Intervențiile se fac progresiv asfel încât, până la 18 ani să iasă perfect. Pacientul-copil trebuie urmărit. Sunt o mulțime de etape ale vieții prin care trece: grădinița, școala, unde este greu pentru cei cu mici disfuncții sau diferite cicatrici.
Un chirurg de chirurgie plastică pentru copii are altă tehnică decât unul pentru adulți. Elasticitatea este alta la copil. Desigur, nu putem face minuni. Cele mai importante puncte în relația medic-pacient sunt conexiunea și explicația intervenției pacientului și aparținătorului: copil-părinți, adult. Pacienții trebuie să înțeleagă exact cât se poate face, trebuie să avem certitudinea că au înțeles, să ne asigurăm că viziunea noastră pentru reconstrucție este clară, și poate, dacă avem și documentația necesară, să le arătăm ce se poate face, prin comparație și referire la ce se poate realiza în alte țări.
Care sunt cele mai noi proceduri în domeniul arsurilor?
Vă spun, ca medic care o viață întreagă a tratat arsuri, că ”a fi tratat în străinătate de arsură”, aproape că nu poate fi de înțeles. De ce trebuie să trimitem pacienții la alte spitale când știu că în această țară există posibilități? Faptul că noi am tratat și am salvat pacienți cu suprafețe uriașe de arsuri, de 80%, 90% în condițiile acestea, fără fluxuri laminare și fără băi terapeutice, este o performanță asupra căreia noi nu ne îndoim.
Doresc să vă anunț că peste tot în lume, lucrurile se desfășoară din ce în ce mai bazal și din ce în ce mai simplu. Noi încercăm să le complicăm iar ei încearcă să le simplifice. O să redau exemplul colegului nostru, Dr. Ciprian Isacu, ce tratează pacienți în Franța, într-un mic orășel în care are o secție cu 10 paturi, câteva asistente și un doctor. Noi avem 10 doctori și 50 de asistente tot la 10 paturi și putem să tratăm corespunzător. Dr. Ciprian Isacu ne-a relatat că tratează pacienții cu onestitate, fără fluxuri laminare și fără băi terapeutice. Singura diferență este că ei au la dispoziție piele pentru tratamentul arsurilor extensive. După tragedia Colectiv, a venit în țară și ne-a spus "Jos pălăria pentru ceea ce am văzut, pacienții nu ar fi fost tratați mai bine nici în Franța, nici în Belgia".
Consider că aceasta este soluția, simplitate și eficiență.
Consider că discuția este despre faptul că la noi nu s-a înțeles că de arsură se moare peste tot, în orice țară, și că, cu sau fără baie terapeutică, cu sau fără flux laminar, tratamentul este important și îl poți face în condiții decente.
Într-o sală de operație dotată elementar, sunt convins că ne putem desfășura liniștiți activitatea, așa cum am făcut o viață întreagă. Tragedia “Colectiv”, acea gravă nenorocire națională, a fost un moment în care orice națiune se confruntă cu limitele sale, oriunde te-ai duce în această lume. Dacă se întâmplă un accident, presa transmite, arată cum vin salvări, cum pleacă cu pacienții și se spune “s-au dus la spital”, după care se termină.
Când au ajuns la cuvântul acesta miraculos “spital”, se presupune că acei medici unde s-au dus pacienții au făcut tot ce au putut ca să îi salveze. La pacienții aduși de la Colectiv s-a identificat de 4 ori doza letală de acid cianhidric, intoxicație cu monoxid de carbon. La incendiu au fost temperaturi de 1500 grade, caz nemaiîntâlnit în România, și am luptat sa salvăm vieți.
La trei zile după gestionarea acestei tragedii, am vizitat câteva spitale împreună cu echipa care venise de la Banca Mondială. Am fost mirat să văd că aceste spitale pe care le știam sărace erau dotate cu aparatură, cu paturi impecabile, unde puteau fi internați pacienții.
Este vorba de onoarea profesiei, de faptul că aceste persoane care se numesc “medici” și aceste locuri care se numesc “spitale”, așa cum sunt ele, sunt ale noastre, în ele ne desfășurăm viața profesională de mulți ani și în ele obținem performanțe pe care le invidiază multe centre medicale de mare calitate din lume.
Doresc să vă informez că Spitalul Grigore Alexandrescu a obținut distincția de “Flag of Europe”. Am întrebat de unde până unde, un biet spital vechi de 130 de ani, să obțină o asemenea distincție. Mi-au comunicat că distincția a fost acordată urmare a progresului nostru rapid și eficient.
În general, țările nu mai investesc în construcția de spitale noi, eu cred că nici în America, după tragedia World Trade Center nu s-a mai construit niciun spital, și nici în Europa nu am văzut. Ele sunt menținute, renovate și reechipate periodic pentru a funcționa în condiții decente, pentru a putea asigura actul medical într-un mod corespunzător.
