Marcusanu Calin
Duşmanul numărul Unu al sănătăţii oricărui om şi persoană este chiar cel în cauză, care îşi subminează constant sănătatea printr-un stil de viaţă dezordonat, prin neconsultarea la timp a medicului şi, dacă a ajuns între timp la medic, prin nerespectarea întocmai a tratamentului şi a celorlalte indicaţii. Românul este fire veselă dar indisciplinată până la autodistrugere. Poate nu este fără legătură faptul că avem în mai toate judeţele sanatorii, preventorii şi spitale de psihiatrie şi măsuri de siguranţă!
Al doilea ca importanţă factor de risc pentru sănătate poate fi medicul! Ştiţi pe cineva care să nu fi suportat măcar o dată pe propria piele o indicaţie medicală eronată sau tratament greşit sau ineficient? Eu cunosc destule cazuri de malpraxis de la cei din jurul meu, nu trebuie să merg departe, începând cu cel mai minor fapt, care poate să fie o iradiere excesivă sau indicaţia unor medicamente antagoniste, până la cazuri mai complexe, cum ar fi cineva diagnosticat şi tratat de Alzheimer dar la care s-a ignorat hipoglicemia de vârstnic produsă de insulină, cu simptome neurologice destul de apropiate. Excesul de medicaţie, inutil şi cu efecte secundare nefaste intră tot în responsabilitatea medicului.
Al 3-lea pericol pentru sănătatea populaţiei este statul român, prin două pârghii. Întâi aş menţiona ministerul de resort, care nu a reuşit în ultimii 25 de ani să organizeze sistemul de sănătate pentru ca puţinii bani care sunt să nu se irosească. Intrăm în spital cu o boală şi ieşim cu mai multe. Cumpărăm din farmacii medicamente care pot să ne facă rău. Descoperim că este în floare comerţul cu produse falsificate. Sistemul de control şi reglementări al statului este sublim dar lipseşte cu desăvârşire!
La scară naţională, statul este reponsabil de gradul precar de sănătate al populaţiei. Sunt lipsuri în infrastructura publică şi asigurarea mijloacelor minime de igienă şi de acces la servicii medicale. Mai există localităţi fără lumină şi fără telefon, străzi fără canalizare (chiar şi în capitala ţării), şcoli şi dispensare fără grupuri sanitare civilizate.
