Aspirina este cel mai utilizat agent antiplachetar, eficienţa ei fiind dovedită de numeroase studii clinice. Antiagregarea plachetară cu aspirină s-a dovedit utilă în prevenţia evenimentelor trombotice la pacienţii cu risc într-o serie întreagă de afecţiuni cardiovasculare şi cerebrovasculare. Studiile clinice au demonstrat însă o reducere a riscului de accidente vasculare şi un beneficiu substanţial mai mare pentru unele dintre aceste afecţiuni decât pentru altele. Spre deosebire de valoarea în profilaxia secundară, în profilaxia primară aspirina s-a dovedit eficientă numai în prevenţia infarctului miocardic non-fatal, având efecte reduse pe prevenţia evenimentelor vasculare fatale.
Analiza a 16 trialuri de prevenţie secundară la pacienţii cu infarct miocardic vechi, stroke, sau atac ischemic tranzitor a arătat că aspirina în doză mică este eficientă în reducerea cu circa 1/5 a complicaţiilor vasculare aterotrombotice (infarctul miocardic non-fatal, stroke-ul non-fatal sau decesul de cauză vasculară). Aceasta înseamnă în cifre o reducere cu aproximativ 10- 20 cazuri la 1000 pacienţi a evenimentelor vasculare non-fatale şi o reducere mai mică dar importantă a decesului vascular. La pacienţii care se află sub doză mică de aspirină pentru prevenţia secundară a evenimentelor cardiovasculare şi cerebrovasculare, întreruperea acesteia a fost asociată cu o creştere de 40% a riscului relativ de stroke ischemic şi infarct miocardic comparativ cu continuarea terapiei.
Cu privire la prevenţia primară, echilibrul dintre evenimentele vasculare evitate și sângerărilor majore cauzate de aspirină este incert, și prin urmare, beneficiile absolute ale profilaxiei antiagregării, sunt de cel puțin un ordin de mărime mai mic decât în prevenția secundară.
În ultimul timp, se sugerează folosirea de doze mici de aspirină pentru persoanele în varstă de 50 ani sau mai mult, fără boli cardiovasculare simptomatice, cu nici un accent pe caracteristicile pacientului, cum ar fi vârsta înaintată, sexul, sau diabet zaharat. Cu toate acestea, în conformitate cu ghidurile Europene de Cardiologie din 2012 cu privire la prevenirea bolilor cardiovasculare în practica clinică, aspirina nu poate fi recomandată în prevenirea primară din cauza riscului crescut de sângerare majoră (în special gastrică).
În ciuda unor dovezi sugestive pentru un rol potenţial favorabil al aspirinei în prevenirea cancerului, ghidurile clinice recomandă în prezent aspirina doar pentru afecţiunile cardiovasculare și dacă acestea depășesc potențialele efecte negative date de sângerare indusă de aspirină. Beneficiul de reducere a riscului cancerului colorectal a fost considerat insuficient pentru a justifica un tratament la persoanele cu risc mediu, având în vedere riscul de sângerare. Sunt întrebări nerezolvate cu privire la regimul de dozare a aspirinei şi tratamentul necesar pentru prevenirea cancerului.
Mecanismul efectului chemopreventiv al aspirinei împotriva adenomului colorectal şi a cancerului a fost mult timp legat de inhibarea activității COX-2 în diferitele tipuri de celule ale tractului gastrointestinal.
În timp ce raportul dintre beneficiul vascular şi riscul sângerărilor gastro-intestinale este clar în favoarea pacienţilor cu boală coronariană existentă sau boli cerebrovasculare şi cu risc hemoragic mediu, un astfel de echilibru este nesigur la populaţia de vârstă medie fără boală vasculară simptomatică, şi va depinde de riscul vascular anual estimat versus complicaţiile hemoragice ale fiecarui individ. Este important să se ia în considerare faptul că cele două riscuri se pot urmări împreună ca o funcție de determinanţi comuni. Studii recente că doze mici de aspirină reduc decesul cauzat de cancer și incidența globală sugerează că există un beneficiu global modest pe termen scurt în profilaxia primară, ceea ce ne duce la utilizarea pe termen lung de aspirină pentru prevenirea cancerului la vârsta de mijloc. Se afirmă că, chiar o reducere cu 10% a incidenţei de cancer de la tratamentul cu aspirină profilactic ar înclina balanța dintre beneficii și riscuri, și s-ar extinde indicația de tratament în rândul populaţiilor cu risc mediu.
Pentru prevenirea cardiovasculară secundară, beneficiile nete ale aspirinei alături de alte măsuri preventive ar depăși semnificativ riscurile de sângerare, indiferent de vârstă și sex. În schimb, pentru mulți oameni fără boli vasculare pre-existente, beneficiile cardiovasculare ale asocierii de aspirină pe termen lung la alte metode de prevenție primară (de exemplu, statine şi medicamente antihipertensive) sunt susceptibile de a fi de o magnitudine similară cu pericolele.
În cel mai recent studiu care dovedeşte beneficiile aspirinei, experţii susţin că o doză zilnică de aspirină, timp de 10 ani, ar putea fi "cel mai important lucru pe care îl putem face pentru a reduce rata cancerului, după renunţarea la fumat şi scăderea în greutate".
Într-o nouă analiză a sute de studii anterioare, oamenii de ştiinţă de la Universitatea Queen Mary din Londra au putut compara avantajele în raport cu riscurile care ar putea apărea în cazul în care mai multe milioane de oameni ar lua o doză zilnică de aspirină timp de 10 ani, între 50 și 65 de ani. Potrivit acestora, decesele cauzate de cancerul de colon ar putea scădea cu 40%, cele de cancer esofagian cu 50% şi cele de cancer de stomac cu 35%.
Dacă se adaugă şi scăderile mai mici ale numărului de decese cauzate de cancerul pulmonar, cancerul de prostată şi cancerul de sân şi beneficiile în privinţa reducerii ratei de atac de cord şi a anumitor tipuri de accident vascular cerebral, numărul de vieţi salvate pe an de aspirină ar totaliza aproape 7.000. Cu toate acestea, aproape 900 de decese suplimentare ar fi cauzate de efectele secundare negative ale administrării medicamentului. Cercetarea este în curs de desfăşurare pentru a determina persoanele la care este cel mai probabil să apară efecte secundare ale administrării de aspirină. Fumătorii, cei care iau deja medicamente pentru subţierea sângelului, cum ar fi warfarina, şi purtătorii bacteriei Helicobacter sunt consideraţi ca având un risc mai mare.
