Antisepsia este definită ca „o operaţiune cu rezultat temporar, care permite, la nivelul ţesuturilor vii, în limita lor de toleranţă, eliminarea sau distrugerea microorganismelor şi / sau inactivarea virusurilor în funcţie de obiectivele fixate. Rezultatul acestei operaţiuni se limitează la micro-organismele şi / sau virusurile prezente în momentul realizării operaţiunii”. Antisepsia se poate realiza la nivelul suprafeţelor (podele, echipamente), caz în care vorbim mai degrabă de dezinfectante dar, când e vorba de ţesuturi vii, nevoia de eficienţă antimicrobiană este dublată de o necesitate de toleranţă maximă a ţesuturilor în cauză.
Antisepticele cutanate în soluţie apoasă reprezintă produse destul de recente în dermatologie, răspunzând nevoii de a dispune de produse cât mai puţin agresive cu putinţă pentru prevenirea suprainfectării pielii şi rănilor, pentru antisepsia post-chirurgicală şi tratamentul infecţiilor la nivelul pielii sau mucoaselor. Aceste antiseptice noi şi-au demonstrat eficienţa prin intermediul unor studii in vitro pe tulpini care reprezintă grupurile principale de bacterii patogene. Aceste studii nu reflectă însă în mod real capacitatea unui antiseptic de a elimina microbii de pe un ţesut viu. Într-adevăr, în ultimii ani, conceptul de „substanţe interferente” a pătruns în domeniul antisepsiei cutanate. A fost astfel demonstrat faptul că numeroase substanţe organice sau anorganice pot reduce activitatea antisepticelor. Este cazul lichidelor biologice (sânge, exsudat, puroi) care se găsesc în răni, infecţii cutanate superficiale sau dermatoze cu secreţie sau, în mod mai general, al substanţelor precum proteinele sau sărurile minerale.
Există pericolul ca antisepticele inactivate în prezenţa proteinelor să aibă o eficienţă clinică scăzută atunci când ţesuturile au fost contaminate cu lichide biologice (sânge, puroi şi exsudate dermice) care conţin substanţe proteice. Prin urmare, este indicat ca atunci când se alege un antiseptic în aceste condiţii speciale, să se utilizeze produse pentru care persistenţa eficienţei în prezenţa substanţelor interferente să fie dovedită (cum ar fi soluții cutanate pe baza de clorura de benzalconiu si clorhexidina). De aceea este de preferat să se aleagă un produs a cărui persistenţă în ceea ce priveşte eficienţa bactericidă în prezenţa proteinelor este dovedită, pentru a evita inactivarea antisepticului de către mediul ambiant.
