Scleroza în plăci (scleroza multiplă).
Scleroza în plăci este o afecţiune a sistemului nervos central ce se instalează la adultul tânăr. Etiologia sa este necunoscută şi constă în formarea de plăci de demielinizare (pierderea manşonului protector al fibrelor nervoase) diseminate în orice parte a sistemului nervos.
Simptomele sunt de natură motorie (pareze, paralizii spasmodice), cerebelară (tremurături, dificultăţi de mers), senzorială (parestezii) şi oculară (prin atingerea nervului optic). Boala evoluează lent prin pusee, însă bolnavul sfârşeşte prin a zace la pat. Manifestările precoce cele mai frecvente includ paresteziile, tulburările şi durerile oculare, tulburările de echilibru. Aceste tulburări sunt de cele mai multe ori trecătoare şi dispar spontan pe o perioadă de timp variabilă, care poate dura câţiva ani.
Scleroza în plăci se caracterizează printr-o progresie în paliere. Cunoaşte stări de relativă stabilitate întrerupte de crize de agravare simptomatică, parţial reversibile. Acestea sunt urmate de un palier de stabilizare, dar capacităţile funcţionale sunt în acest moment în recul faţă de cele ale palierului precedent. Agravarea generală, fie lentă fie rapidă, este inexorabilă. S-au descris mai multe forme ce se deosebesc prin rapiditatea cu care se succed crizele şi durata fazelor de remisiune.
Până în prezent, medicina clasică nu poate propune niciun fel de tratament curativ care să permită obţinerea vindecării la această maladie. În absenţa unui astfel de tratament, cortizonul reprezintă adeseori baza tratamentului prescris pentru crize. Dacă acesta reuşeşte să le scurteze, nu poate totuşi influenţa decât foarte puţin progresia bolii. S-a început deja să se facă apel la o serie de tratamente imunologice care par să exercite o astfel de influenţă.
În plus, mai multe abordări terapeutice permit atenuarea durerilor sau palierea anumitor deficienţe motorii sau de altă natură. Aceste abordări terapeutice se adresează îndeosebi spasmelor musculare dureroase, tulburărilor de control al sfincterelor, ulcerelor de decubit etc.
În ansamblul său, apiterapia, prin administrarea per os a polenului, lăptişorului de matcă şi a propolisului şi, în principal, prin aplicarea veninului de albine, sub formă de înţepături pe anumite puncte specifice de acupunctură (terapie cu venin de albine), ameliorează ansamblul de simptome şi contribuie la susţinerea morală şi fiziologică a bolnavului. Înţepăturile pot fi aplicate în diferite locuri de pe corp, în funcţie de protocolul definit. În ultimă instanţă, tot corpul va primi veninul. Adeseori, tratamentul necesită doze mari de venin de albine. După o creştere progresivă a dozei de venin, pacientul va putea primi circa 20 de înţepături de 3 ori pe săptămână, de-a lungul mai multor luni, perioadă în cursul căreia, în cazurile favorabile, se observă o regresie a simptomelor şi uneori o ameliorare spectaculoasă a stării generale. Pentru a obţine paliere de ameliorare din ce în ce mai stabile în procesul de ameliorare, s-a recurs uneori la un număr ridicat de înţepături (până la 200!). Nu sunt însă rare cazurile în care un pacient condamnat la scaunul cu rotile îşi reia mersul în cursul tratamentului. Odată ce starea pacientului se ameliorează, tratamentul va avea ca principal obiectiv stabilizarea rezultatului obţinut, dacă este posibil de o manieră permanentă. În acest stadiu, adeseori se reduce numărul de înţepături, iar acestea sunt administrate în funcţie de simptomele care apar.
În paralel este necesar şi un tratament dietetic şi efectuarea de exerciţii fizice regulate menite să ajute la menţinerea articulaţiilor şi muşchilor în cea mai bună formă posibilă.
Alte afecţiuni neurologice
Cura de propolis a demonstrat, în cadrul diverselor studii clinice, efecte benefice în simptomatologia altor afecţiuni neurologice acute sau cronice, mai ales în maladia Parkinson şi insuficienţa cerebrovasculară.
Conform opiniei Dr. Donadieu, au fost obţinute rezultate interesante în tratamentul bolii Parkinson, prin administrarea lăptişorului de matcă în asociere cu medicamente specifice indispensabile acestui tip de patologie.
Înţepăturile de albine se dovedesc eficace şi în tratamentul anumitor tipuri de encefalopatii.
Dr. Biochimist Cristina Mateescu, CS II, Institutul de Cercetare Dezvoltare pentru Apicultură
