None

Principalele mijloace si modalitati

Principalele mijloace şi modalităţi terapeutice aparţinând fizioterapiei

Fizioterapia se adresează pacienţilor cu boli acute sau cronice, cărora le asigură ameliorarea sau diminuarea până la dispariţie a sindromului algic şi limitarea disfuncţionalităţii cu promovarea restantului funcţional.

Principalele mijloace şi modalităţi terapeutice se adresează unui context terapeutic complex. Având în vedere aceasta, procedurile de fizioterapie şi recuperare medicală s-au mutat din sfera suferinţelor acute spre cele cronice, de lungă durată, terapia devenind complexă şi costisitoare pentru pacient şi societate.

Curele de întreţinere şi recuperare funcţională erau recomandate în anii trecuţi de două ori pe an, ajungând ca actualmente programele de fizioterapie şi de recuperare medicală să se desfăşoare pe perioade lungi de timp, în raport cu gravitatea deficitelor funcţionale dobândite de pacienţi.

Programele de fizioterapie conţin în medie trei proceduri electrice şi/sau laserterapie, care asociază, de la caz la caz, masajul terapeutic şi kinetoterapia ca atare sau efectuată pe aparate. Numărul de şedinţe este cuprins între 6-10-15-18 zile, după care urmează o terapie de întreţinere funcţională.

Pentru exemplificare, stimularea nervoasă electrică transcutanată (SNET) sau TENS reprezintă o modalitate netraumatizantă de combatere a sindromului algic acut şi cronic, de diverse cauze, utilizând curenţi cu impulsuri dreptunghiulare de joasă frecvenţă.

Aparatele moderne utilizate permit obţinerea unei forme dreptunghiulare a impulsurilor, precum şi acoperirea unui domeniu mai larg de reglare a frecvenţei, duratei şi amplitudinii impulsurilor, dar şi dimensiuni, cheltuieli şi consumuri minime ale aparatului şi procedurii în sine.

Tehnica aplicaţiei curenţilor de stimulare nervoasă presupune:

Poziţionarea adecvată a electrozilor cu amplasarea lor pe locul dureros, la nivelul rădăcinii nervoase principale a nervului periferic, pe zonele de referire a durerii şi a punctelor trigger.

Dozarea intensităţii, care trebuie aleasă în aşa fel încât pacientul va resimţi o senzaţie de vibraţie sau furnicătură.

Alegerea frecvenţei se face prin tatonare.

Durata impulsului să fie reglabilă şi adaptată la frecvenţă.

Durata şedinţei poate fi aleasă între 20 minute şi o oră.

Frecvenţa şedinţelor în timp se stabileşte de comun acord cu medicul specialist, în concordanţă cu patologia tratată.

Sfera indicaţiilor acestei metode electroterapeutice este largă şi cuprinde:

Afecţiunile reumatice cronice degenerative, inflamatorii şi abarticular,

Stările dureroase posttraumatice,

Sindromul algic din afecţiunile neurologice periferice, nevralgiile postherpetice, durerile-fantomă postamputaţie de membre,

Sindromul algic postanestezie, stările dureroase acute şi cronice postoperatorii,

Cicatricile, aderenţele dureroase postoperatorii,

Durerile din anurii şi neoplazii.

Principalele contraindicaţii ale aplicaţiei TENS sunt:

Stările dureroase tratabile prin alte mijloace,

Purtătorii de pacemaker cardiac sau de stimulator al nodului sinocarotidian,

Hipersensibilitatea la curent,

Sarcina în primul trimestru,

Tulburările de sensibilitate cutanată sau leziunile tegumentare,

Sindroamele dureroase de origine talamică.

Avantajul acestei metode constă în abordarea unei game largi de suferinţe. Se adresează stărilor dureroase care nu răspund la alte metode terapeutice sau care se constituie în contraindicaţii pentru alte terapii fizicale ce ar putea fi recomandate. Este o metodă fiziologică, netraumatizantă, uşor de aplicat, deşi este doar un tratament simptomatic.

Comentarii


Pentru a putea preveni atacurile de securitate de tip spam, avem nevoie să stocăm datele pe care le-ați introdus și ip-ul dumneavoastră în baza de date. Aceste date nu vor fi folosite în alte scopuri decat prevenirea atacurilor. Sunteți de acord să stocăm aceste date ?
Notă : Comentariile pot fi adăugate doar în cazul în care v-ați dat acordul pentru stocarea datelor

Introduceti textul din imagine
captcha