Romulus Fabian Tatu Prof. Univ. Dr.
Începând cu 2014 când spitalul a fost acreditat pentru activitatea de transplant tisular și până la sfârșitul anului 2016 am depășit 100 de proceduri de transplant în clinica noastră.
Din păcate activitatea de transplant tisular în chirurgia aparatului locomotor cunoaște la noi un regres, motivele fiind în principal finanțarea modestă a programului național de transplant tisular și lipsa unei bănci locale de țesuturi necesare pentru transplant.
Sigur că termenul de “transplant” induce un sentiment de senzațional. Este extraordinar că se pot practica astfel de proceduri chirurgicale. Privind însă lucrurile din interior ele se reduc la înca o tehnică operatorie, e drept cu o serie de reglementări extrem de stricte, dar este doar o altă armă din arsenalul nostru chirurgical.
Creșterea cazuisticii în ceea ce privește afecțiunile articulare se datorează atât stilului de viață de azi dar și îmbunătățirii mijloacelor diagnostice și dezvoltării în consecință a mijloacelor terapeutice. Un ortoped pensionat mai demult mă întreba recent – “de ce operezi atâtea rupturi de ligament încrucișat anterior, că pe vremea mea nu erau atâtea”.
Prevenția nu diferă mult de restul măsurilor de considerat în medicină.
Activitate fizică regulată și corect efectuată, pentru a impiedica dezvoltarea creșterii greutății corporale dar și a suprasolicitărilor osteoarticulare pe de-o parte, precum și tratamentul corespunzător al diformitîților și leziunilor traumatice apărute în decursul existenței - care neglijate fiind, sau greșit rezolvate, conduc la degenerări articulare.
