Dr. Bogdan Radu Olteanu
Faptul că radiațiile ionizante au și efecte adverse, chiar potențial periculoase, a devenit evident la scurt timp după descoperirea acestora. Existența unor efecte la doze foarte mici a ramas însă subiect de dezbatere până în ziua de azi. Datorită unor dovezi ale posibilelor efecte ale dozelor mici, prin sumare sau chiar la intervale mari de timp după expunere, comunitatea științifică a optat în cea mai mare parte pentru o atitudine prudentă, adică de menținere a expunerii la niveluri cât mai scăzute, fără însă a renunța la beneficiile enorme pe care le pot oferi Radiologia și Imagistica Medicală în diagnosticul și abordarea terapeutică a unui pacient.
Căile de acțiune în cadrul acestui concept sunt: Justificarea (să nu fie facute investigații sau intervenții iradiante decât cu o justificare clară, atent particularizată la cazul fiecărui pacient), Reducerea expunerii (să nu se iradieze mai mult - în timp sau spațiu- decât este necesar) și Optimizarea (folosirea unei doze care să nu fie mai mare decât cea necesară dar nici mai mică decât cea care să ducă la calitatea sau rezultatele așteptate). Radioprotecția face parte din sistemele de management ale calității din serviciile de radiologie. Un alt aspect este reprezentat de dificultatea definirii unor mărimi fizice, a măsurării și înregistrării acestora în practică.
În general explorările imagistice se indică într-un context clinic-biologic bine precizat și în corelatie cu antecedendele pacientului, fiind întotdeauna aleasă metoda imagistică, cea mai la îndemână, cea mai purtatoare de informații, cea mai putin invazivă, cea care poate oferi pe lângă diagnostic și posibilitatea unui tratament intervențional minim invaziv și nu în ultimul rând cea care corespunde unor costuri reduse. În ceea ce privește limitările examinării IRM acestea sunt reprezentate de pacienții cu dificultăți în mentinerea unui decubit prelungit sau în a respecta comenzile respiratorii impuse de examinare, de durata relativ mare a examinării prin RM în comparație cu examinarea CT, de contraindicațiile absolute și relative bine cunoscute.
În cazul imagisticii pediatrice, stagiul de pregatire a rezidentilor de radio-imagistică a revenit de la trei la șase luni și mai poate fi completat cu un stagiu opțional de încă șase luni. Mai sunt însă multe de facut, atât pentru creșterea expertizei în pediatrie a tuturor radiologilor, cât și pentru asigurarea unui număr suficient de specialiști dedicați acestui domeniu, care este considerat mai dificil.
Lucrul cu copiii în medicină este mai dificil decât cu adulții și cere mult mai mult timp. Uneori este necesară sedarea și participarea unui anestezist. Comunicarea necesită mult mai multe abilități și mai mult efort, implicând atât copilul cat și părintele Copiii sunt mai sensibili la radiațiile ionizante și de aceea investigațiile care le implică (radiografii, radioscopii, tomografii computerizate -CT) trebuie recomandate cu mai multa reținere, dupa analiza atentă a indicațiilor clinice și a alternativelor.
