Marcusanu Calin
Una din consecinţele noii legi a sănătăţii, indiferent de forma sa finală, va fi că pacienţii (asiguraţi) vor plăti mai mult (primele de asigurări private obligatorii şi suplimentare), iar prestatorii de servicii vor dispune de mai mulţi bani.
Dar, măcar serviciile medicale se vor îmbunătăţi?
Deocamdată nu e clar nici care este nici care va fi pachetul minimal de servicii pentru care plătim deja de mulţi ani contribuţii! Va fi mai bine cu asigurări private decât până acum?
Ar trebui ţinut cont la privatizările în sănătate că aici situaţia diferă de aceea a societăţilor comerciale, de pe care statul şi-a luat mâna odată ce le-a vîndut. În cazul preluării bugetelor sănătăţii de către asiguratori privaţi, trebuie avut în vedere că populaţia a plătit zeci de ani contribuţii şi este normal să ştie ce primeşte de aceşti bani, înainte de a fi pusă să plătească ceva în plus.
Este clar că o gestiune privată, inclusiv pentru sănătate, este oriunde mai bună decât una de stat dar la noi uneori e invers. Sunt destule mari societăţi foste de stat care s-au salvat prin privatizare dar şi altele care s-au falimentat. Aşa cum au fost bănci privatizate şi ulterior falimentate, iar economiile atrase de la populaţie (oarecum similare contribuţiilor pentru sănătate) s-au volatilizat peste noapte. La noi nici privatizarea unor utilităţi publice nu a fost chiar un succes, dacă ne referim la creşterea calităţii serviciilor şi scăderea tarifelor.
Nu cumva prin noua lege se caută de fapt salvarea sănătăţii, ajunsă în incapacitate de plată, prin contribuţii suplimentare ale pacienţilor, aşa cum s-a salvat bugetul ţării tot pe spezele contribuabilului, prin creşterea tva-ului şi reduceri salariale? Nu cumva scopul este doar de a se şterge cu buretele găurile negre din sănătate, aşa cum se face la nesfârşit şi în economie? Dar dacă trebuie să se curme jaful, asta se poate realiza de chiar cei care l-au produs?
