Kinetobebe
În intervalul de viaţă între 11 şi 24 de luni, copilul dumneavoastră va face achiziţii motorii importante şi foarte aşteptate: în sfârşit, va începe să meargă.
La 11 luni copilul va merge bine în „4 labe” şi va menţine câteva secunde ortostatismul fără sprijin. Se deplasează însă destul de mult lateral, ţinându-se de mobilă.
Începând cu vârsta de 12 luni copilul va avea un echilibru mult mai bun în ortostatism şi va începe să meargă independent, iniţial cu multe dezechilibrări, iar ulterior, din ce în ce mai bine, ajungând ca pe la 15 luni să meargă singur fără probleme.
Veţi sesiza că vor exista, în funcţie de posibilităţile individuale, abateri de la cele descrise mai sus (în plus sau în minus). Pentru a se alinia la acest model de dezvoltare, copilul poate fi stimulat astfel:
- să i se amenajeze pe podea un spaţiu de joacă (util şi în fazele anterioare);
- să fie poziţionat progresiv în ortostatism, numai după ce a început să se ridice singur. Poziţionarea este foarte importantă în dezvoltarea copilului şi se poate face fie lângă un perete, dându-i în mână o jucărie, pentru a-i distrage atenţia şi pentru a nu se plictisi, fie pus în picioare lângă o măsuţă pe care va avea jucării care sa-l intereseze.
Astfel veţi îmbina utilul cu plăcutul, copilul nefiind obligat să facă nimic din ceea ce nu-şi doreşte;
- să evite „ajutorul” pe care părinţii sunt tentaţi să-l dea copiilor la mers, în speranţa că acesta va merge independent mai repede dacă va fi antrenat (luat de mânuţe şi plimbat de la un loc la altul). Acest lucru nu va face decât să creeze o dependenţă de un sprijin suplimentar, copilul neavând încredere să facă paşi singur, şi va întârzia astfel apariţia mersului independent;
- să se evite utilizarea premergătorului şi antemergătorului. Aceste mijloace ajutătoare pot duce la solicitarea excesivă a şoldurilor, deformarea membrelor inferioare şi adoptarea unor modele incorecte de mers. Doar după ce copilul poate să se deplaseze independent, se poate utiliza un ham pentru siguranţa sa, însă va fi folosit numai pentru protecţie şi nu pentru ghidajul mersului.
- este foarte important ca părintele să nu interpreteze subiectiv evoluţia copilului (dacă face paşi lateral, nu înseamnă că poate fi deja luat de mânuţe şi pus să meargă). Copilul o să vă arate singur când este pregătit să facă aceste schimbări, iar dumneavoastră nu trebuie decât să-i creaţi condiţiile care îi permit să se deplaseze cât mai mult prin casă aşa cum îşi doreşte el şi să încercaţi să nu-i grăbiţi ritmul normal de dezvoltare, folosind mijloace care nu fac decât să creeze neajunsuri.
- efectuând zilnic un program de exerciţii conceput şi condus de un specialist copilul va trece mai rapid peste etapele de dezvoltare prezentate, şi va deveni mai rapid independent.
Constantin Felician ION
Monica ION
