a. Am vrut să obținem o reducere drastică a birocrației, în folosul actului medical, al profesiei medicale și al pacienților. Prin regândirea sistemelor informatice și prin regândirea desfășurării actului medical. Avem “promisiuni”, peste 2-4 ani. Singura mare izbândă este faptul că trimitem pe mail documentele la contractare. Dar asta o facem odată pe an.
b. Am vrut să obținem o lărgire a paletei de investigații pe care să le putem recomanda pacienților. Chiar am convenit prin proces verbal. S-au realizat mai puțin de jumătate.
c. Am vrut să oferim noi unele investigații simple, dar foarte eficiente: EKG, HolterTA, spirometrii, indice gleznă-braț, unele teste rapide. Plătite de CNAS din bugetul investigațiilor paraclinice. Adică, am dorit să cumpărăm aparatură, să consumăm timp și muncă în favoarea pacienților și a profesiei medicale. Inițial au fost de acord cu o parte dintre ele. Apoi a apărut că ar trebui să se facă gratis! Evident, nimeni nu va investi bani, muncă și timp fără să fie plătit.
d. Am vrut să fim, firesc, considerați parte a sistemului medical public și să obținem și noi și asistentele noastre venituri echilibrate față de cele din sistemul bugetar. Cum sunt de exemplu cele din ambulatoriul de spital. Din păcate, nu le pasă.
e. Avem în plus o mare problemă legată de “acreditarea cabinetelor”. Există o lege defectuoasă, L185, inaplicabilă, care ar putea destabiliza suplimentar cabinetele. Calitatea e una, dar munca birocratică implicită imensă, costurile imprevizibile, potențialele abuzuri sunt inacceptabile. Spre deosebire de spitale, noi nu avem personal dedicat, nici bani alocați pentru așa ceva. Practica europeană nu prevede deocamdată asemenea acreditări.
Sperăm și insistăm să nu intrăm în aceste proceduri, care, culmea, ar condiționa contractele cu casele de asigurări.