Ultrasonografia Doppler este o modalitate neinvazivă de diagnostic a bolii arteriale periferice care permite diagnosticarea stenozelor arteriale prin vizualizarea directă a plăcilor de aterom dar şi prin analiza aspectului undelor Doppler.
Ateroscleroza este o boală sistemică a arterelor mari și mijlocii care determină îngustarea focală sau difuză a lumenului arterial ca urmare a acumulării de material lipidic și fibros. Boala arterială periferică (BAP) este consecinţa arterosclerozei arterelor mari. Îngustarea progresivă a vaselor arteriale conduce la instalarea stenozelor, cu scăderea fluxului sanguin.
Prevalența globală a bolii arteriale periferice este între 3 și 12 %. În 2010, 202 milioane de persoane din întreaga lume erau diagnosticate cu boală arterială periferică. În Europa și America de Nord, se estimează că aproximativ 27 de milioane de persoane sunt afectate, cu un număr de aproximativ 413.000 de cazuri noi anual. Din anul 2000 până în anul 2010, numărul pacienţilor diagnosticaţi cu boală arterială periferică a crescut cu 29% în ţările cu venituri mici / medii și cu 13% în ţările cu venituri ridicate.
Factorii de risc pentru boala arterială periferică sunt vârsta peste 70 ani, fumatul, diabetul zaharat, hipertensiunea arterială, dislipidemia, boala renală cronică iar dintre aceştia, fumatul şi diabetul zaharat se asociază cu cel mai mare risc de afectare a membrelor inferioare.
Cea mai simplă metodă de screening este măsurarea indicelui gleznă-braţ, care se obţine făcând raportul dintre tensiunea arterială la nivelul gleznei şi cea mai mare valoare a tensiunii arteriale la nivelul braţului. Indicele gleznă-braţ este o metodă cu o sensibilitate de 90 % şi o specificitate mare, de 98%.
Ultrasonografia Doppler este de cele multe ori primul pas în evaluarea bolii arteriale periferice, fiind utilizată atât ca modalitate de screening cât şi de diagnostic. În prezent, ultrasonografia Doppler include atât ecografia în modul B, cât şi utilizarea examenului Doppler pulsat, color sau power Doppler în vederea identificării, localizării dar şi cuantificării extensiei şi severităţii leziunilor vasculare. Ecografia în modul B este o metodă fiabilă pentru măsurarea grosimii pereților vaselor sanguine, care a fost studiată în principal pentru arterele carotide. Grosimea peretelui este validată în studii epidemiologice şi intervenţionale ca un marker pentru afectarea aterosclerotică şi reprezintă un predictor de morbi-mortalitate cardiovasculară. De asemenea, ultrasonografia Doppler arterială permite o evaluare vasculară completă la diferite nivele şi este deseori prima etapă în diagnosticul paraclinic. Modalităţi recente de diagnostic precum ultrasonografia 3D sau utilizarea agenţilor de contrast, au permis îmbunătăţirea performanţelor ultrasonografice.
Evaluarea ultrasonografică este singura modalitate neinvazivă de diagnostic a bolii arteriale periferice, nu necesită utilizarea substanţei de contrast, pregătirea pacientul înainte de studiu sau expunerea la radiații. Ea este o metodă bună pentru screening, diagnostic şi urmărirea evoluţiei pacienţilor cu boală arterială periferică. Examenul Doppler Color permite identificarea cu ușurință a arterelor dar şi detectarea unor stenoze sau ocluzii arteriale. Examenul Doppler pulsat poate detecta cu uşurinţă viteza sistolică la nivelul arterelor şi permite evaluarea severităţii stenozelor pe baza analizei aspectului undei în Doppler spectral.
Ecografia Doppler este utilizată de obicei, ca primă metodă imagistică pentru detectarea şi evaluarea severităţii stenozelor carotidiene în porţiunea extracraniană.
Cu toate că evaluarea ultrasonografică poate fi influenţată de calcificările severe carotidiene, de tortuozitatea vaselor, de prezenţa leziunilor suprapuse și de fluxul lent și turbulent în cazul stenozelor severe, această metodă imagistică permite o estimare fidelă a gradului stenozelor, precum și aprecierea morfologiei plăcilor, atunci când este efectuată de un examinator cu experienţă.
Evaluarea ecografică are un rol important şi în diagnosticul stenozelor de arteră subclaviculară, mai ales în diferenţierea stenozelor de leziunile ocluzive, în determinarea direcţiei fluxului de sânge în artera vertebrală dar şi pentru evaluarea prezenţei concomitente a unei stenoze de arteră carotidă.
Din punct de vedere al evaluării ultrasonografice a severităţii leziunilor arteriale de la nivelul membrelor inferioare, trebuie să precizăm că această metodă este consumatoare de timp. Practic, evaluarea completă a axului arterial de la nivelul membrelor inferioare poate dura şi până la două ore, în funcţie de experienţa examinatorului.
Evaluarea ultrasonografică este metoda de screening de primă intenţie pentru detectarea stenozelor de arteră renală de cauză aterosclerotică. Ea poate fi utilizată pentru a evalua gradul stenozei și pattern-ul funcţional, care include velocităţile fluxului în artera renală și rezistenţa vasculară. Creșterea velocităţii sistolice maxime la nivelul arterei renale principale asociată cu turbulenţa poststenotică sunt cel mai frecvent utilizate pentru a determina o stenoză de arteră renală semnificativă. Limitele evaluării ultrasonografice sunt reprezentate de dificultatea vizualizării arterei renale în întregime și riscul de a nu determina cea mai înaltă valoare pentru velocitatea sistolică maximă, în timpul scanării cu Doppler-ul spectral. Arterele renale accesorii nu sunt în general bine examinate sau chiar identificate în cazul evaluării ecografice.
Evaluarea prin ultrasonografie Doppler arterială furnizează așadar informaţii ample, despre anatomia arterelor şi fluxul de sânge. Rezultatele câtorva metaanalize au arătat că examenul ultrasonografic are o sensibilitate de 85-90% în a detecta o stenoză > 50% apreciată angiografic, cu o specificitate de > 95%. Aceste rezultate depind în mare măsură de experienţa examinatorului, ceea ce obligă la o calificare şi o formare profesională adecvate. Ecografia 2D şi examenul Doppler color ajută la localizarea leziunii, în timp ce gradul stenozei se apreciază, în principal, pe baza analizei spectrale a undelor Doppler şi pe calcularea velocităţilor sistolice maxime şi a raporturilor lor. Evaluarea ultrasonografică este de asemenea, foarte utilă pentru evaluarea pacienţilor după angioplastie sau pentru a monitoriza patenţa grafturilor de bypass. Având în vedere toleranţa excelentă şi absenţa expunerii la radiaţii, evaluarea ultrasonografică reprezintă metoda de elecţie pentru evaluarea de rutină a pacienţilor în perioada de urmărire.
