Gabriela Pasescu Dr.
Toxiinfecțiile alimentare sunt boli acute, care apar sporadic sau epidemic, în urma consumului de alimente intens contaminate cu variate bacterii și/sau toxinele acestora. Ele se caracterizează, din punct de vedere clinic, printr-o simptomatologie de gastroenterocolită acută și fenomene toxice generale.
Toxiinfecțiile alimentare se caracterizează prin apariția, în marea majoritate a cazurilor, sub formă de focare epidemice în cadrul unei colectivități care a consumat același aliment incriminat. Au debut brusc și brutal, cu o pantă grafică rapid ascendentă și la fel de rapid descendentă, lipsind cazurile de contaminare secundară.
Alimentele cel mai frecvent contaminate sunt carnea, produsele din carne, peștele, produsele lactate, ouăle, precum și produsele de patiserie și cofetărie (prăjituri, creme, înghețată) precum și legumele și fructele conservate.
Din punct de vedere etiologic, toxiinfecțiile alimentare se pot clasifica în:
- toxiinfecții alimentare provocate de bacterii, care conțin endotoxine ce se multipică intens în alimentul consumat (Salmonella, Shigella, Proteus, Escherichia coli etc);
- intoxicații alimentare produse de ingerarea unei toxine preformate în aliment și secretată de anumite bacterii (ccsau Clostridium botulinum) când predomină tabloul clinic toxic;
- toxiinfecții alimentare provocate de anumitebacterii (Bacillus cereus, Pseudomonas aeruginosa, Proteus, Streptococus faecalis etc.), în condițiile unei contaminări masive cu acești germeni.
Tabloul clinc variază înfuncție de cantitatea de germeni și de toxină ingerată, de calitățile patogenice ale germenilor respectivi, precum și de starea biologică a organismului infectat (vârsta, starea de nutriție, tarele asociate). Doza de germeni ingerată este direct proporțională cu gravitatea formei clinice și cu brutalitatea debutului. Vârsta pacientului prezintă o importanță mare deoarece formele cele mai severe se întâlnesc la grupele de vârstă extreme: copii (din cauza apărării imune deficitare) și vârstnici (din cauza tarelor asociate).
Tulburările digestive sunt primele care apar, precoce dupa ingestie (în medie 6-36 ore), manifestate pring reață, vărsături, diaree,colici abdominale și având ca substrat inflamația mucoasei intestinale cu edem, ulcerații, uneori hemoragii, antrenând pierderi mari de apă ce duc, în timp, la deshidratare. Concomitent cu pierderile de lichide se pierd ș cantități mari de electroliți (Na, K, Ca) al căror deficit în organism se exprimă prin slăbiciune musculară, hipotensiune, astenie marcată mergând până la pareză, suferință miocardică cu tulburări de ritm și tetanie, iar în cazurile severe pot apărea azotemie și acidoză.
În toxiinfecțiile alimentare grave, tabloul clinic este dominat de șocul endotoxinic ce apare secundar ingerării de toxină. Acesta se manifestă prin hipotensiune arterială, tahicardie, scăderea debitului renal, care poate merge până la insuficiență renală acută, tabloul clinic fiind accentuat și de pierderile masive de apă și electroliți, secundare diareei și vărsăturilor.
Diagnosticul pozitiv se pune pe ancheta epidemiologică și pe depistarea, atunci când e posibil, a agentului incriminat, prin culturi din lichidul de vărsătură, materii fecale, eventual hemoculturi.
Tratamentul este individualizat înfunție de gravitatea fiecărui caz în parte, mergând de la tratament în ambulator până la internare într-o unitate spitalicească - secția de terapie intensivă.
Tratamentul formelor ușoare și medii constă în rehidratare cu soluții de rehidratare orală, regim igieno-dietetic (restabilește treptat toleranța digestivă), tratament simptomatic antispasti și antalgic. Nu sunt indicate antibioticele deoarece nu există nicio bază etiopatogenică ce a putea indica folosirea lor (boala este dată de toxine asupra cărora antibioticele nu acționează, iar prin încetinirea tranzitului intestinal permit rămânerea toxinei mai mult timp în organism, cu prelungirea simptomatologiei).
Tratamentul formelor severe se face intraspitalicesc, prin reechilibrare hidroelectrolitică endovenoasă asociată cu administrarea de corticoizi sau, dacă este cazul, administrarea de plasmă.
Impactul social și economic al toxiinfecțiilor alimentare depinde de numărul mare de cazuri ce apar simultan și de proporția de cazuri clinice grave ce necesită îngrijiri medicale susținute. De aceea, măsurile de igiena alimentației, ce țin de depozitarea, manipularea, prelucrarea alimentelor în condiții optime, precum și menținerea sănătății personalului care lucrează în industria alimentară, trebuie să fie o preocupare constantă pentru toți cei aflați în sistem.
