Pentru cei care îi angajează nu contează dacă sunt din România ci cât de bine cunosc medicină, cât de valoroşi sunt în acest domeniu. Acest lucru este valabil mai ales în SUA dar şi în Europa.
Când am fost preşedinte la filiala din Bucureşti a fost invitat Prof. P.H. Sugarbaker, Directorul Institutului Oncologic din Washington, un mare chirurg, o mare personalitate. Întâlnirea a avut loc în amfiteatrul de la Spitalul „Sfânta Maria”, Spitalul „Colţea” fiind în reparaţii în 2006. Fundaţia Spitalului „Colţea”, condusă de regretatul profesor Nicolae Angelescu a organizat aniversarea a 300 de ani de la înfiinţarea aşezămintelor Colţei de către spătarul Mihail Cantacuzino, ca un prim spital din Bucureşti-ul acelor vremuri.
Mihail Cantacuzino era proprietarul ocnelor de sare de la Slănic - Prahova şi decretase ca 10% din venitul ocnelor să intre în bugetul Aşezămintelor Colţei. Când i-am dat Prof. P.H. Sugarbaker o medalie pe care scria Spitalul Colţea 1706-2006 – 300 de ani de la înfiinţarea spitalului Colţea şi o carte cu toţi preşedinţii Filialei Bucureşti şi ai Societăţii Române de Chirurgie, cred că şi-a adus aminte că în urmă cu 300 de ani în America medicina se practica aşa cum vedem în serialul Dr. Queen, cu medicul mai mult călare în vizită la pacienţi. Şi când i-am arătat şi revista „Chirurgia”, apărută prima dată în 1898, cred că atunci şi-a mai schimbat părerea despre România şi chirurgia românească. A fost chiar încântat când l-am purtat puţin prin istoria medicinii româneşti pomenind de gloriile noastre care întâi au studiat în Franţa, Germania, Austria, după care s-au întors în ţară şi au pus la punct aici una din cele mai avansate şcoli de medicină pentru vremea aceea.