Conf. Univ. Dr. Georgiana-Ozana Tache
Definiţia obezităţii se referã la dezechilibrarea balanţei energetice între aportul de energie şi cheltuiala energetică.
Acestui dezechilibru i se asociază interacţiunea factorilor genetici, hormonali, aportul alimentar şi nivelul activităţii fizice desfăşurate. Toţi aceşti factori condiţioneazã greutatea corporală, precum şi distribuţia ţesutului adipos.
Pentru a se putea realiza aprecierea aproximativă a ţesutului adipos, specialiştii recomandă o metodă de calcul relativ simplă, şi anume, determinarea indicelui masei corporale. Această metodă constă în a raporta greutatea corporală la înălţime sau talie la pătrat (G/h2 ). Indicele masei corporale apreciază corelaţia care se stabileşte între cantitatea de ţesut adipos şi factorii de risc asociaţi obezităţii.
Riscul pe care îl prezintă kilogramele în plus asupra stării de sănătate, distribuţia ţesutului adipos (pe trunchi, abdominal, pe fese sau coapse), procentul de ţesut adipos asociat cu indicele masei corporale, toate variază cu etnia unei persoane, cu vârsta şi cu sexul acesteia.
O mare atenţie trebuie acordată, după cum arătam, dispoziţiei ţesutului adipos la nivelul corpului. În acest context, aprecierea circumferinţei abdominale devine un indicator al riscurilor metabolice (dislipidemie, hipercolesterolemie, diabet zaharat) şi cardiovasculare (hipertensiune arterială, cardiopatie ischemicã, accident vascular cerebral).
Obezitatea este condiţionatã genetic dar, se pare că şi factorii de mediu (activitatea fizică scăzută, preferinţa pentru alimentele cu aport caloric crescut dar cu aport nutritiv scăzut) sau cei de mediu socio-familial, cu obiceiuri şi stil de viaţă sau obişnuinţe, pot influenţa în mod nefast apariţia sau instalarea obezităţii.
Printre cauzele incontestabile ale obezităţii, spuneam că se află ereditatea. În producerea obezităţii sunt implicate nu mai puţin de 250 de gene. Genele conferă contextul favorabil dar tot factorii de mediu sunt cei care, în final, declanşează apariţia sau instalarea excesului ponderal.
Persoanele cu obezitate sau supraponderalitate în timpul copilăriei şi adolescenţei au risc mai mare de a deveni adulţi obezi şi de a prezenta riscul complicaţiilor metabolice şi cardiovasculare, la vârste din ce în ce mai scăzute.
Se cunosc o mare parte dintre complicaţiile obezităţii, precum: diabetul zaharat, hipertensiunea arterială, hiper şi dislipidemia, cardiopatia ischemică, boala tromboembolică cu risc de accident cerebral, hiperuricemie şi gută, litiază biliară cu dischinezie biliară şi crize colicative, boala artrozică, tulburări circulatorii venolimfatice cu apariţia varicelor, tromboflebită şi edeme, infecţii cutanate, tulburări menstruale şi de potenţă sexuală, creşterea riscului apariţiei cancerului de sân, uterin, colon sau prostată, apariţia sindromului depresiv.
Specialiştii din domeniu recomandă practicarea în mod sistematic a unei activităţi fizice sau sportive efectuate cu o frecvenţă de trei şedinţe săptămânal (înot, fitness, gimnastică aerobică, gimnastică de întreţinere, practicarea unui sport), evitarea stresului cotidian prin desfăşurarea unor activităţi alternative celor din activitatea profesională de zi cu zi, o alimentaţie echilibrată din punct de vedere caloric şi nutritiv.
Contact
Facebook Sef lucr. Dr. Georgiana-Ozana Tache
Blog Sef lucr. Dr. Georgiana-Ozana Tache
