Conform unor medici şi experţi în sănătate publică citaţi de cotidianul britanic Daily Mail poate fi estimată vârsta medie la care organele şi sistemele ce compun corpul omenesc încep să dea primele semne de îmbătrânire.
La 20 de ani - CREIERUL şi PLĂMÂNII
Pornim în viaţă cu circa 100 de miliarde de neuroni şi, începând de pe la 20 de ani, numărul acestora se reduce treptat. În jurul vârstei de 40 de ani pierdem în medie cam 10.000 de neuroni pe zi, fapt ce ne afectează memoria, capacitatea de coordonare şi funcţionarea creierului. De fapt, cel mai mare impact asupra noastră îl are deteriorarea conexiunilor dintre celulele nervoase, aşa numitele synapse.
Şi capacitatea pulmonară începe să descrească treptat după vârsta de 20 de ani.
Multe persoane au probleme de respiraţie mai devreme de 40 de ani, în special din cauza faptului că muşchii intercostali şi cavitatea toracică încep să se rigidizeze. Din acest motiv capacitatea respiratory scade. Asa se face că la 70 avem jumătate din capacitatea respiratorie de la 30 de ani.
La 25 de ani - PIELEA
Pielea începe să îmbătrânească în jurul vârstei de 25 de ani. Pe măsura înaintării în vârstă producţia de colagen şi de elastină scade, pielea devenind mai puţin elastică. Aşa apar ridurile iar pielea se subţiază şi devine uşor transparentă. Primele semne nu sunt foarte vizibile până în jurul vârstei de 35 de ani, asta în cazul în care nu fumăm şi nu ne expunem excesiv la soare.
La 30 de ani - PĂRUL şi MUŞCHII
Părul este produs în mici punguţe situate chiar sub suprafaţa pielii, numite folicule. Un fir de par creşte în mod normal din fiecare folicul timp de aproximativ trei ani, apoi cade şi un nou fir de păr creşte în locul său. La bărbaţi, schimbările ce apar în nivelul de testosteron începănd de la 30 de ani afectează acest ciclu, foliculele de păr începând să se miscşoreze. Fiecare nou fir de păr este mai subţire decât cel precedent. Eventual rămâne un folicul mult mai mic şi un rest de păr care nu creşte mai sus de suprafaţa pielii. Celor mai mulţi dintre noi primele fire de păr alb le apar înainte de vârsta de 35 de ani. Când suntem tineri, părul nostru este colorat de pigmenţii produşi de celulele numite melanocite. Pe măsură ce îmbătrânim, melanocitele devin mai puţin active, aşadar produc mai puţin pigment, culoarea se diluează şi cresc fire de păr alb.
Şi muşchii încep să "obosească" pe la 30 de ani, dar depinde foarte mult de exercţiile fizice pe care obişnuim să le facem şi de moştenirea noastră genetică. Muşchii sunt într-un continuu proces de slăbire şi refacere, care este bine echilibrat la tinerii adulţi. După 30 de ani, capacitatea de refacere începe să scadă. Studiile arată că de la 40 de ani, adulţii încep să piardă între 0,5 şi 2 la sută din muşchi în fiecare an. Exerciţiile fizice periodice pot însă suplimenta masa noastră musculară.
La 35 de ani - SÂNII, OASELE şi FERTILITATEA
În jurul vârstei de 35 de ani, sânii femeilor încep să îşi piardă elasticitatea, să îşi reducă dimensiunile şi consistenţa, să se lase în jurul vârstei de 40 de ani, tot atunci areola mamară începând să se micşoreze considerabil. Deşi riscul de cancer mamar creşte odată cu vârsta, nu s-a stabilit încă o legatură clară între declanşarea acestuia şi schimbările fizice care se produc în glanda mamară prin trecerea timpului.
În ceea ce priveşte sistemul osos, în primii 20 de ani de viaţă, densitatea oaselor este în continuă creştere, aceasta începând să scadă de la 35 de ani, ca parte a procesului natural de îmbătrânire. În timp ce refacerea ţesutului osos la copii este rapidă, în medie fiind cam de doi ani, la adulti, aceasta poate dura chiar şi 10 ani. Pe de altă parte, micşorarea în mărime şi densitate a oaselor conduce şi la scăderea în înălţime. Pierdem cam 5 cm în înălţime până la vârsta de 80 de ani.
Vârsta de 35 de ani este şi cea de la care încep să apara problemele legate de fertilitate atât la femei cât şi la barbaţi. Cantitatea şi calitatea ovulelor încep să descrească, mediul creat în pântecul femeii devine tot mai ostil spermei.
Fertilitatea masculină începe, de asemenea, să scadă. Barbaţii care aşteaptă până în jurul vârstei de 40 de ani pentru a întemeia o familie riscă să producă partenerei lor o pierdere de sarcină datorată calităţii mai slabe a spermei.
La 40 de ani - OCHII, INIMA şi DINŢII
Foarte multe persoane încep să simtă nevoia de a purta ochelari în momentul în care depăşesc pragul de 40 de ani. Aceştia se plâng mai ales că nu văd bine obiectele situate în apropiere. Explicaţia constă în faptul că pe măsura ce îmbătrânim, abilitatea ochiului de a se focaliza scade, din cauza deteriorării muşchilor oculari.
Şi capacitatea inimii de a pompa sânge în organism scade pe măsură ce îmbătrânim, odată cu scăderea performanţelor musculare ale inimii. Acestui fapt i se mai adaugă şi scăderea elasticităţii vaselor de sânge sau îngustarea arterelor datorate depozitelor de grăsime formate pe peretii acestora, depozite generate de proastele obiceiuri alimentare care presupun consumuri mari de grăsimi saturate. Uneori, debitul de sânge care alimentează inima este atât de redus încât conduce la dureroasele angine pectorale.
Şi dintii încep să aibă probleme la această vârsta, asta în cazul în care au fost bine îngrijiţi până acum. Pe masură ce îmbătrânim, glandele salivare produc mai puţină salivă, care contribuie în mare măsură la eliminarea bacteriilor, ceea ce face ca dinţii şi gingiile să devină mai vulnerabili. În plus, pe masură ce înaintăm în vârstă, se produce retragerea gingiilor din jurul dinţilor, motiv pentru care acestia sunt mai expuşi cariilor.
La 50 de ani - RINICHII
Îmbătrânirea rinichilor începe prin scăderea numărului de neuroni, unul dintre primele efecte vizibile fiind incapacitatea de a opri producerea de urină în timpul nopţii, şi implicit mersul la toaletă tot mai des.
La 55 de ani - STOMACUL şi AUZUL
Într-un stomac sănătos, bacteriile care ajută la digestie şi cele care ne creează probleme se menţin în echilibru. După ce împlinim 55 de ani, nivelul bacteriilor "bune" scade semnificativ, mai ales în intestinul gros. Acesta este motivul pentru care începem să suferim de o digestie proastă iar riscul de a ne trezi cu tot felul de complicaţii digestive începe să crească.
Pe de altă parte, tot în jurul vârstei de 55 de ani începem să auzim din ce în ce mai slab şi asta din cauza pierderii de celule senzoriale aflate în urechea internă, cele care recepţionează vibratiile sonore şi le transmit mai departe la creier.
La 60 de ani - GUSTUL şi MIROSUL
Ne începem viaţa cu aproximativ 10.000 de papile gustative, împrăştiate pe suprafaţa limbii, dar numărul acestora se înjumătăţeşte pe parcursul vieţii. Cercetarile efectuate arată că după ce ajungem la vârsta de 60 de ani, gustul şi mirosul încep să slăbească, parţial ca rezultat al procesului normal de îmbătrânire, pierderea putând fi accelerată din cauza altor boli, cum ar fi infecţiile polipilor din cavităţile nazale sau ale sinusurilor. Bineînţeles că fumatul contribuie semnificativ la pierderea acestor două simţuri importante la vârste mult mai scăzute.
La 65 - VEZICA URINARĂ şi VOCEA
Slăbirea vezicii urinare începe, în medie, la 65 de ani. Primele semne că acest organ începe să îmbătrâneasca sunt contracţiile bruşte care apar chiar şi atunci când vezica nu este plină. Femeile sunt mai vulnerabile decât bărbaţii, din cauză că, după menopauză, nivelul scăzut de estrogen conduce la subţierea şi slăbirea uretrei. Capacitatea vezicii urinare a unui sexagenar este cam la jumătatea celei a unei persoane tinere.
Şi vocea noastră dă semne de slăbiciune în jurul acestei vârste. Ea devine mai silenţioasă şi mai răguşită pe măsură ce îmbătrânim. Ţesuturile laringelui slăbesc, afectând în acest fel tonalitatea, puterea şi calitatea sunetelor pe care le emitem. De obicei, vocea femeilor devine mai aspră şi mai joasă, în timp ce a bărbaţilor ajunge să fie mai subţire şi mai înaltă decât cea cu care erau obişnuiţi.
La 70 de ani - FICATUL
Este singurul organ care pare să sfideze îmbătrânirea trupului, bineînţeles în cazurile fericite în care l-am tratat "cu respect" pe parcursul vieţii, adică fără să abuzăm de alcool sau alimente grase. Celulele sale au o extraordinară capacitate de a se regenera. Un ficat din care se extrage o bucată pentru efectuarea unui transplant se reface complet în 3 luni la dimensiunea iniţială. Au existat cazuri în care ficatul unui donator de 70 de ani care a dus o viaţă sănătoasă, fără alcool şi medicamente în exces şi fără să fi suferit infecţii majore, a putut fi transplantat cu succes şi fără riscuri unui pacient de numai 20 de ani.
La 80 de ani - Despre ce vorbeam?
Să ieşi din casă este bine, a te întoarce acasă este şi mai bine! Uiţi nume, dar... este bine, căci alţi oameni uită şi că te-au cunoscut vreodată!!!
Nu-ţi mai pasă de lucruri de care îţi păsa, dar cu siguranţă îţi pasă că nu-ţi mai pasă de ele. Dormi mai bine pe un fotoliu cu televizorul zbârnâindu-ţi în faţă decât într-un pat. Acesta se numeşte "pre-somn."
Ceea ce odată erau pistrui, sunt acum pete hepatice. Simandicoşii le numesc..”florile toamnei''.
