Reacţiile adverse medicamentoase reprezintă o patologie complexă, care pune probleme deosebite în practica medicală, cu atât mai mult cu cât mecanismele de producere sunt adesea necunoscute. Pot fi produse prin mecanisme imunologice sau neimunologice, induse de medicamente diverse, ceea ce face dificilă confirmarea diagnosticului etiologic. Printre formele de alergii medicamentoase severe se numără şi sindromul DRESS, cunoscută şi ca sindromul anticonvulsivant malign. Este o afecţiune alergică severă, caracterizată prin erupţie generalizată, însoţită de febră, adenopatii (ganglioni umflaţi), eozinofilie (creşterea numărului de leucocite din sânge de o anumită granulaţie) şi afectare viscerală multiplă, în special hepatică şi renală, dar se poate produce şi miocardită, pericardită şi pneumonie. Este o boală relativ rară, dar, pentru cazul medicamentelor anticonvulsivante, capul de listă fiind carbamazepina, incidenţa este mare (între 1/5000 şi 1/10000 cazuri). Se pot produce reacţii între diferite substanţe anticonvulsivante, cum sunt fenitoina, fenobarbitalul sau alte substanţe utilizate în practica clinică precum: captopril, blocante de calciu, antiretrovirale, peniciline, antiinflamatoare nesteroidiene, sulfonamide, săruri de aur ş.a.
Diagnosticul de sindrom DRESS
Mecanismul etiopatogenic este necunoscut. Se estimează că declanşarea mecanismului imunologic este favorizată de un posibil defect genetic de metabolizare hepatică a anticonvulsivantele. Au un risc crescut de a face boală pacienţii infectaţi cu virusul HIV şi cei cu neoplasme, iar infecţia cronică cu virusul herpetic are rol favorizant. Examenul histopatologic al leziunilor cutanate arată uneori aspect de limfom cutanat. Debutul simptomatologiei clinice poate fi după câteva săptămâni (2-6) de la începutul tratamentului cu medicamentul declanşator. Diagnosticul este sugerat de tabloul clinic, respectiv de apariţia erupţiei cutanate, urmată de febră, manifestările sistemice, clinice şi de laborator, alterarea stării generale.
Evoluţia este trenantă, cu atât mai severă cu cât diagnosticul este întârziat, fiind agravată de continuarea administrării medicamentului declanşator. Mortalitatea este relativ mare, aproximativ 10%. Confirmarea diagnosticului este dificilă, iar rolul testelor alergologice in vivo sau în vitro este relativ modest. Diagnosticul de sindrom DRESS este pus adesea prin excluderea altor boli, cum este limfomul malign, hepatita acută, miocardita sau bolile eruptive (de exemplu scarlatina).
Tratamentul
Se întrerupe imediat administrarea medicamentului suspectat şi se evita orice medicament înrudit. Se vor administra lichide, corticoizi în doze mici, antihistaminice, eventual antibiotice (în caz de infecţie concomitentă) şi medicaţie simptomatică. Cunoaşterea sindromului DRESS de către toţi clinicienii este importantă, cu atât mai mult cu cât pot fi incriminate numeroase medicamente, unele utilizate pe scară largă, pentru patologii variate.
