Prof. Dr. Ioan Bradu Iamandescu
1. Simptome neuro-psihice în dinamica Şocului Anafilactic (ȘA)
Cei mai mulţi bolnavi descriu următoarea succesiune de simptome: ameţeli, cefalee, urmată de stări lipotimice, mergând până la pierderea cunoştinţei. În cursul derulării acestor simptome, bolnavii relatează apariţia unei anxietăţi de grade diferite, culminând cu senzaţia de moarte iminentă.
2. Simptome psihice şi probleme psiho-sociale generate de experienţa psihotraumatizantă a ŞA.
2.1. Euforia (nu la toţi bolnavii) - rezultată din reuşita manevrelor de resuscitare, cuplată cu tratamentul de consolidare (corticoizi, antihistaminice, etc - se estompează spre sfârşitul etapei rezolvării terapeutice a ŞA. Apar, la orizont, o serie de aşteptări anxioase (anxietate anticipativă) care se referă la o serie de probleme ce stau în faţa bolnavului recuperat:
- Pericolul repetării ŞA în cazul reîntâlnirii (accidentale) cu agentul declanşator: medicament, ”camuflat” prin nume comercial diferit sau intrat în componenţa unui preparat medicamentos ”mixt”;
- Repetarea injecţiilor cu extractul alergenic responsabil de o reacţie anafilactică iniţială;
- Reîntâlnirea întâmplătoare cu insecta care, prin înţepătura ei a declanşat ŞA;
- Aliment cauzal conţinut într-un preparat culinar (ex. praf de alune într-o prăjitură sau soia în plăcinte);
- Extinderea alergiei la alte medicamente, alimente sau insecte ori alte categorii de alergeni;
- Posibilitatea apariţiei ŞA în cursul unor tratamente necesitate de boli coexistente sau situaţii cu risc (ex. intervenţii stomatologice sau chirurgicale).
2.2. Constituirea unor sindroame psihiatrice
De regulă, la personalităţile cu o predispoziţie pentru apariţia unor simptome psihice preexistente după o situaţie stresantă (vulnerabilitate la stres) pot să apară frecvent variate simptome din sfera anxietăţii: obsesii şi fobii centrate pe evitarea de regulă a medicamentelor, alimentelor ”necunoscute”, a expunerii la insecte hematofage sau a tratamentelor stomatologice, etc. Destul de frecvent apar şi atacuri de panică. În plus, mai pot să apară: iritabilitate, insomnie şi, în cazuri de predispoziţie (endogenă, mai rar dobândită), stări de depresie – de la cele ”mascate”, până la cele patente – mai ales, la bolnavii cu comorbidităţi somatice agravate de simptome chinuitoare (ex. reumatici cu manifestări de ŞA în antecedente).
2.3 Mimarea manifestărilor de ŞA la administrarea unor preparate placebo (simptome isteroide, atacuri de panică)
Pornind de la cazul unor bolnave confirmat ulterior de urmărirea unui grup de bolnavi cu manifestări asemănătoare şocului anafilactic iniţial, am putut constata că bolnavii având acest comportament isteroid -veritabilă groază - în momentul în care se încearcă administrarea unei mici doze de medicament nou, de fapt un preparat Placebo, din altă grupă decât cea responsabilă de ŞA din antecedente – reproduc o mare parte din simptomele episodului anterior: neuro-psihice (aproape în totalitatea cazurilor prezente: cefalee, ameţeli, anxietate paroxisistică) şi o parte din simptomele obiective: dispnee inspiratorie, palpitaţii, tenesme vezicale şi rectale, scădere tensională dar fără prurit sau erupţii cutanate şi fără wheezing.
Tabloul clinic (rinoree, tuse, wheezing, prurit, urticarie, etc.) este cel al unui şoc anafilactic ”în miniatură”, având drept caractere de bază: amploarea mai redusă a simptomelor (unele, de exemplu tenesmele din ŞA, apar foarte rar sau deloc iar scăderea tensională poate fi doar schiţată şi cu reversibilitate totală); în cazul în care totuşi se ajunge la adevăratul ŞA, se poate spune că IŞA reprezintă o etapă facultativă, de regulă reversibilă, în evoluţia ŞA.
3. Terenul psihologic al bolnavilor cu şoc anafilactic
Întrucât ŞA are prin definiţie o cauză cel mai adesea alergică, rolul factorilor psihici în declanşarea ŞA poate fi interpretat doar ca adjuvant (”permisiv”). În schimb, faptul că şocul anafilactic poate să apară pe un teren favorizant, nu numai imunologic, ci şi psihologic, este o ipoteză demnă de acceptat.
Cercetări efectuate pe bolnavii cu alergie medicamentoasă – dintre care unii au prezentat şi şocuri anafilactice au relevat existenţa unor trăsături psihice (în special anxietate, impulsivitate şi depresie) la sublotul cu ŞA în antecedente, comparativ cu sublotul cu reacţii nonanafilactice la medicamente (ex. urticarie, astm).
Deosebirea cea mai flagrantă între bolnavii cu manifestări ”simple” alergice la medicamente şi cei cu ŞA medicamentos apare în cazul comparaţiei primilor cu bolnavii care – având ŞA autentice în antecedente – mimează aceleaşi manifestări clinice de ŞA în cazul în care primesc preparate Placebo.
