Prof. Univ. Dr. Camelia Margareta Bogdanici, Oftalmologie
Glaucomul, cunoscut ca „hoțul care fură vederea” este considerat în prezent cea de a treia cauză de orbire în lume. Din păcate, dacă numărul cazurilor cu orbire era în scădere până în 2020, rapoartele recente arată că numărul pacienților care vor orbi din cauza glaucomului crește semnificativ ajungând la 95,4 milioane de cazuri în 2030.
Glaucomul interferă cu toate activitățile zilnice ale pacientului, de la cele mai simple – plimbat, citit sau șofat. Cu cât glaucomul este mai avansat cu atât aceste activități sunt mai alterate, în mod deosebit dacă există o afectare bilaterală. Studii recente au dovedit că la pacienți de aceeași vârstă, șofatul va fi influențat mai ales la cei cu stadii avansate de glaucom care au modificări semnificative de câmp vizual (CV). Șofatul este influențat, iar pacientul trebuie constientizat că datorită modificărilor de CV poate să nu observe anumite obstacole, că trebuie sa fie atent mai ales pe ploaie, noaptea și că este chiar uneori necesar sa renunțe la șofat. Aceste modificări apar prin afectarea evidentă a CV, modificări care trebuie făcute cunoscute și familiei.
Modificările de CV interferă cu viața normală, pacientul având dificultăți la cumpărăturile normale, la traversarea străzii, la urcatul sau coborarea scărilor, ceea ce va duce la autoizolarea pacientului glaucomatos. Este influențată și capacitatea de a citi un meniu, o factură, un ziar, un e-mail, fiind mult accentuată de severitatea bolii. Pacientul cu glaucom are probleme cu mersul (mersul este încetinit) și datorită faptului că nu are un balans bun. Un studiu în acest sens a aratat ca există probleme atât la pacientul care este ținut într-un picior cu ambii ochi deschiși cât și la cei care au ochii închiși. Probleme apar și la simțul cromatic – în glaucomul incipient apărând modificări în axul galben-albastru, iar în glaucoamele avansate - în axul roșu-verde
O povară a pacientului cu glaucoma este și respectarea strictă a ritmului de instilare a medicației antiglaucomatoase. Pacientul cu glaucom este anxios și depresiv, ceea ce duce la modificări psiho-funcționale. Vestea că are glaucom este similară cu vestea că un pacient are cancer, iar pacientul glaucomatos trece prin toate stadiile de frică si furie, de refuz al bolii. Cu ajutor medical și o susținere a familiei și a anturajului, acesta se poate însă reintegra socio-profesional.
Familia primește vestea la fel de șocantă ca și pentru pacient, iar familiei trebuie să i se explice toate modificările care vor apărea în cursul glaucomului. Dacă familia nu este alături de pacientul glaucomatos acesta se va izola și va suferi pentru că nu va putea participa la toate acțiunile familiei. Familia nu trebuie să fie hiperprotectoare. Trebuie să vină însă la consultațiile membrului de familie și să conștientizeze evoluția glaucomului.
De subliniat că medicul oftalmolog trebuie să lucreze în echipă: cu un psiholog, asistentă medicală, optometrist, optician pentru a asigura o bună calitate a vederii și a vieții pacientului glaucomatos.
