Prof. Univ. Dr. Camelia Margareta Bogdanici, Oftalmologie
Glaucomul reprezintă pierderea ireversibilă a vederii, existând în 2020 circa 76 milioane de pacienți cu diverse forme de glaucom (fig. 1), iar cifra va ajunge în 2024 la 112 milioane. La nivel global este a patra cauză de orbire după cataractă, vicii de refracție și degenerescența maculară legată de vârstă. Rata orbirii este de circa 10% în glaucomul primitiv cu unghi deschis și de 25% în glaucomul cu unghi închis.
Glaucomul primitiv cu unghi deschis reprezintă cea mai comună formă de glaucom în populația europeană. Glaucomul afectează aproximativ 3,5% din adulții peste 40 de ani iar prevalența crește dramatic odată cu vârsta.
În Europa, prevalența glaucomului este mai mare în Europa Centrală și de Est față de Europa de Vest. Prevalența cazurilor cu glaucom va crește în special în China sau India, în timp ce în SUA va rămâne relativ constantă. Glaucomul afectează cu predilecție femeile, adulții peste 40 ani, prevalența crescând cu vârsta indiferent de tipul glaucomului – glaucom primitiv cu unghi deschis (GPUD) sau cu unghi închis (GPUI). Glaucomul este de 6-8 ori mai frecvent în populația afro-americană, de 4-9 ori la pacienții cu istoric familiar de glaucom prezent (fig. 2 și 3).
Deşi stadiile iniţiale ale neuropatiei optice glaucomatoase sunt puţin simptomatice, şi prin aceasta puţin susceptibile de a degrada în mod evident calitatea vieţii pacientului, evoluţia sa naturală în absenţa tratamentului merge spre o dezvoltare a defectelor perimetrice. Acestea vor avea în timp un răsunet major asupra vieţii pacientului, putând avea drept rezultat final cecitatea. Din păcate se consideră ca doar jumătate din populație cunoaște/recunoște semnele bolii glaucomatoase.
Scopul iniţierii terapiei glaucomului ramâne în principal evitarea apariţiei acestor deficienţe sau odată instalate, prevenirea agravării lor. Aceste deziderate se pot realiza prin abordarea unui tratament medicamentos, chirurgical sau a unei combinaţii a acestora. Trebuie subliniat faptul că odată începută terapia, prin complicaţiile şi efectele secundare pe care le declanşează, aceasta poate degrada calitatea vieţii pacientului, chiar mai mult decât patologia însăşi. În stadiile iniţiale, terapia poate antrena din ce în ce mai frecvent o pierdere a adeziunii pacienţilor. Acest abandon are ca rezultat agravarea patologiei şi implicit scăderea calităţii vieţii pacienţilor, creând un veritabil „cerc vicios”.
Glaucomul reprezintă o povară atât pentru pacient, clinician, cât și pentru familie sau apropiații pacientului, dar nu în ultimul rând și pentru societate.
Pentru pacientul glaucomatos, povara bolii provine din dificultatea de a menține o acuitate vizuală normală și același standard al calității vieții. Problemele cele mai uzuale întâmpinate de pacient fac referire la activitățile zilnice precum mersul, urcatul scărilor, condusul, cititul, relațiile sociale sau chiar la administrarea picăturilor.
Acestea apar în mod special la pacienții cu deficite perimetrice avansate sau când sunt afectați ambii ochi. Acești pacienți vor pierde vederea, câmpul vizual, simțul cromatic, asociind depresie și anxietate.
Studii recente au dovedit că la pacienții de aceeași vârstă, șofatul va fi influențat mai ales la cei cu stadii avansate de glaucom care au modificări semnificative de câmp vizual (CV). Șofatul este influențat, iar pacientul trebuie conștientizat că datorită modificărilor de câmp vizual poate să nu observe anumite obstacole, sau chiar un biciclist care depăsește mașina, că trebuie să fie atent mai ales pe ploaie, noaptea și că este necesar să renunțe la șofat. Problema noastră a medicilor este de a informa medicul de familie și chiar poliția. Aceste modificări apar prin afectarea evidentă a CV, modificări care trebuie aduse și la cunoștința pacientului cât și a familiei (fig. 4).
Modificările de CV interferă cu viața normală, pacientul glaucomatos având dificultăți la cumpărăturile normale, la traversarea străzii, la urcatul sau coborârea scărilor, ceea ce va duce la autoizolarea sa.
Vederea la aproape este, de asemenea, afectată: ritmul cititului, capacitatea de a citi un meniu, o factură, un ziar, o carte, un e-mail – funcție de severitatea bolii. Pacientul cu glaucom are probleme cu mersul (mersul este încetinit) și datorită faptului că nu are un balans bun. Un studiu în acest sens a arătat că există probleme atât la pacientul care este ținut într-un picior cu ambii ochi deschiși cât și la cei care au ochii închiși. Probleme apar și la simțul cromatic – în glaucomul incipient apărând modificări în axul galben-albastru pe când în glaucoamele avansate în axul roșu-verde.
Pacientul cu glaucom este anxios și depresiv. trece prin toate stadiile de frică și furie, de refuz al bolii. Faptul că un pacient are glaucom poate fi dovedit și prin efectul Mozart. Dacă se va efectua CV cu sau fără un fundal muzical, CV va fi mai bun cel efectuat cu muzică.
Familiei trebuie să i se explice toate modificările care vor apărea în cursul glaucomului și că trebuie să fie alături de pacient pentru că acesta se va izola și va suferi pentru că nu va putea participa la toate acțiunile familiei, excursie, nuntă etc.
Pentru clinician, povara bolii glaucomatoase vine din greutatea informării pacientului cu privire la diagnostic, cât și a tratamentului bolii glaucomatoase. Medicul trebuie să-i relateze pacientului că dacă va urma tratament corect toată viața, vederea nu se va altera dar și că fără tratament glaucomul duce la orbire. Medicul îi va explica pacientului alterările morfo-funcționale din glaucom și că trebuie să urmeze un control riguros.
Pentru societate, povara reiese din costul ridicat al tratamentului susținut de sistemul de sănătate, dar și din scăderea calității vieții, pierderea locului de muncă și necesitatea susținerii din partea familiei. Povara pentru societate este determinată atât prin cheltuielile medicale propriu-zise dar și prin scoaterea din activitate a pacientului.
În concluzie, diagnosticul precoce al glaucomului va reuși să mențină o vedere bună pentru pacientul cu glaucom - un timp îndelungat, oferindu-i acestuia un stil de viață aproape normal.
