Dr. Ina Ofelia Focsa
Medicina tradiţională s-a situat dintotdeauna de-a lungul limitei fine care separă boala de bolnav, trebuind în mod inerent să înţeleagă care sunt cauzele şi mecanismele patologice, și, în acelaşi timp, să ia în considerare şi particularităţile individuale ale persoanei afectate - lucru de foarte multe ori dificil de realizat, în contextul timpului şi resurselor existente.
Fundament al vieţii, materialul genetic stochează întreaga informaţie necesară funcţionării organismelor, reprezentând astfel, metaforic, “miezul” funcţionarii organismului ca întreg. Genetica/ genomica poate fi astfel privită ca bază a celorlalte domenii medicale şi, în consecință, ca un instrument pentru a identifica modificările care (potenţial) au generat starea patologică, particularităţile individuale ale celui suferind și chiar de a selecta sau crea modalităţi optime de tratament.
Cu o istorie de nici 200 de ani, genetica de-abia acum începe să ofere răspunsuri şi soluţii pentru problemele întâlnite în miile de ani de medicină. Însă acestea devin din ce în ce mai precise, oferind promisiuni pentru viitorul foarte apropiat. Astfel, de exemplu, se cunosc peste 14 gene implicate în dezvoltarea şi funcţionarea retinei, ale căror defecte cauzează amauroza congenitală Leber; dintre acestea, amauroza produsă de mutaţii ale genei CRB1 are doar afectare oculară, pe când cea produsă de defecte ale genei IQCB1 este însoţită de nefronoftizie progresivă (leziune extinsa a tesutului renal), fiind cunoscută şi ca sindrom Senior-Locken. Ţinând cont că la unii pacienţi manifestările renale pot apare mai târziu decât cele oculare, identificarea anomaliei genetice corecte ar putea orienta managementul pacientului în direcţia cea mai potrivită încă din stadiile iniţiale ale bolii.
Bineînţeles, nu poate fi omis primul tratament ţintit pentru o afecţiune oftalmologică ereditară, voretigene neparvovec-ul (Luxturna, Spark Therapeutics), folosit pentru formele de amauroza congenitală Leber produse de mutaţii ale geneti RPE65. Luxturna a fost curând urmată de tratamente similare ţintite pentru anomaliile genelor GUCY2D şi MT-ND4, asociate cu amauroza congenitală Leber şi, respectiv, cu neuropatia optică ereditară Leber, aflate încă în trialuri clinice.
Un alt exemplu este dat cataracta congenitală juvenilă. Anumite forme ale acesteia sunt consecinţa anomaliilor în gena CYP27A1, asociată cu xantomatoza cerebrotendinoasă, boală multisistemică a cărei primă manifestare clinică este afectarea oculară. Terapia cu înlocuitori de acizi biliari, instaurată timpuriu, poate opri progresia bolii şi preveni instalarea celorlalte manifestări: boala cardiovasculară, boala hepatică cronică, osteoporoza, ataxia, crizele epileptice, demența.
Degenerescenta maculară legată de vârstă, o afecţiune oftalmologică frecventă, are o etiologie complexă, reprezentată de o combinaţie de factori de mediu şi predispoziţie genetică. S-a descoperit că o anumită combinaţie de variante genetice ale factorului de complement H şi ale genelor ARMS2 şi HTRA1 conferă purtătorului un risc de a fi afectat de până la 40 de ori mai mare. Şi în acest caz există un trial clinic pentru terapie genică ţintită pentru aceasta maladie, prin livrarea subretinală de ADN codificator pentru factorul de complement I.
Un alt exemplu deja devenit clasic este cel al opţiunilor oferite de farmacogenetică în terapia uveitei, afecţiune oculară în care se recomandă tratamentul cu azatioprina (Imuran) - imunosupresor având mielosupresia ca efect secundar, potenţial fatal. Responsabilă pentru mielosupresie este tiopurin metiltransferaza (TPMT), enzimă care metabolizează produşii secundari rezultaţi la catabolizarea azatioprinei; variantele TPMT cu o activitate enzimatică redusă duc la risc de toxicitate crescută a medicamentului. Testarea pentru mutaţii ale genei TMPT poate ajuta la predicţia efectului medicamentului şi la evitarea efectelor secundare potenţial fatale.
Toate aceste exemple ilustrează elocvent beneficiile includerii geneticii în abordarea afecţiunilor oftalmologice, ale colaborării continue cu specialistul în genetică medicală, de la primele rezultate ale investigaţiilor, până la stabilirea terapiei. Dincolo de această colaborare rămâne, pe de altă parte, o dificultate practică mult comentată în literatura de specialitate vest-europeană şi americană: cea a accesului eficient al medicului specialist la informaţiile privind genetica care este într-o permanentă “updatare”, în limitele realiste ale timpului şi resurselor disponibile pentru procesul de învăţare şi translaționare continuă din cercetare în practică – şi aceasta lăsând la o parte diferenţele geografice şi economice. Resurse potenţial utile sunt Registrul de Teste Genetice al NBCI – SUA (Genetic Testing Registry, Naţional Center for Biotechnology Information), Registrul Naţional de Teste Genomice – Marea Britanie (Naţional Genomic Test Directory), MedlinePlus, ORPHANET.
Cytogenomic Medical Laboratory oferă consiliere şi testare genetică prin tehnologii de ultimă generaţie.
