Marcusanu Calin
M-am întrebat şi eu ca şi alţii de ce trenează atât de mult reforma din Sănătate de vreme ce lipsurile sunt mari şi situaţia a devenit presantă.
Sunt în Europa destule modele de sisteme sociale de asigurări sănătate şi de pachete minimale de servicii după care să ne inspirăm!. Nu se pune problema pacienţilor cu resurse, care oricum se tratează în străinătate şi nici a acelora care îşi permit recompensarea serviciului medical aşa zis gratuit ci rezolvarea pacienţilor nevoiaşi, care nu ar putea să plătească asistenţa medicală.
De fapt, reforma ar trebui să rezolve în primul rând două lucruri: problema financiară din sistem şi asigurarea accesului la servicii a tuturor cetăţenilor.
Coplata (practicată în multe ţări cu rezultate bune), eventual stabilită valoric funcţie de gradul spitalului, de buzunarul pacientului etc, ar putea aduce bani buni în sistem, care bani, de data asta fiscalizaţi şi păstraţi la bugetul local (prin descentralizare) ar permite utilizarea lor strict în interiorul unităţii sanitare, pe baza unor priorităţi prin care s-ar putea asigura atât modernizarea unităţii cât şi retribuirea corespunzătoare a personalului sanitar.
Coplata ar trebui raportată nu numai la o listă minimală de servicii dar şi la nivelul veniturilor pacientului în cauză. Ne place sau nu, sistemul de asigurări de sănătate în esenţă asta înseamnă: să se ia de la pacientul bogat şi să dea la cel sărac, iar în partea ailaltă acelaşi lucru, să ia din veniturile medicilor cu specialităţi „bănoase” (preponderent chirurgicale) şi să se compenseze salarial medicii a căror activitate, prin natura specialitaţii, este mai puţin „spectaculoasă” (ca de exemplu specialităţile care se ocupă de bolile cronice).
Bun, şi atunci de ce totuşi nu se introduce coplata sau altceva similar?
Probabil pentru că situaţia actuală, deşi deranjează pe unii, convine altora.
