Psiholog Fulop Cristina
Cei mai mulţi dintre noi se tem de singurătate şi asta pentru că deseori suntem mimetici şi pentru că majoritatea credinţelor se îndreaptă către conotaţiile negative ale acestei “realităţi”: a trăi fără partener de cuplu este rău, dezavuat, indezirabil social, trist şi greu. Sigur că majoritatea dintre noi ne dorim să trăim în cuplu şi poate, să avem copii mai apoi, şi că această formulă de viaţă şi-a dovedit beneficiile în timp, dar să zăbovim puţin asupra situaţiei în care partenerul de cuplu lipseşte. Poate fi o situaţie tranzitorie pe care nu am ales-o şi nu ne-o dorim, sau o decizie personală de moment.
Situaţia celor care îşi doresc cuplul şi nu-l au, pare cea dificilă şi la aceasta vă propun să reflectăm…
Mă gândesc că singurătatea poate fi privită în multe feluri, şi e clar că realitatea fiecăruia dintre noi este diferită. Intervin atât de multe variabile în funcţie de care “ putem evalua ” acest status. Ce mi se pare important, este tocmai să reuşim să dăm deoparte aprecierile şi credinţele celorlalţi şi să fim sinceri cu noi înşine, înainte să ne întristăm sau să ne temem de singurătate. Asta înseamnă şi că totul este relativ, că avem libertatea să semnificăm aşa cum vrem orice realitate interioară.
Ce anume putem pozitiva în situaţia de a nu avea partener? Există cu siguranţă multiple grade de libertate determinate de acest statut şi putem folosi această perioadă din viaţa noastră pentru a evolua personal. Poate că acesta este timpul în care putem dezvolta acele paliere ale vieţii noastre care fac ca întregul să îşi păstreze echilibrul. Putem avea grijă “să fim”, într-o măsură mai mare decât “să facem”. Am putea începe prin a ne ocupa de relaţiile pe care le avem, începând cu cea cu noi înşine, şi asta este despre dezvoltare personală. O idee ar putea fi să ne cunoaştem mai bine, din cât mai multe perspective: ce ne place, ce ne interesează, ce scopuri imediate sau mai îndepărtate avem, ce ne preocupă, ce ne îngrijorează şi ce ne bucură, de ce anume ne pasă şi la ce suntem atenţi, ce ne stârneşte interesul sau încrederea şi ce ne face nemulţumiţi, ne bucură sau ne întristează? Apoi, am putea să ne îndreptăm atenţia asupra celor dragi şi asupra celor din jurul nostru, aflaţi acolo fără să fi decis noi şi să aflăm despre ei, lucruri la îndemână, dar pe care am ales să le ignorăm sau să le lăsăm deoparte până acum. Am putea descoperi sau redescoperi oameni şi am putea dezvolta sau modifica relaţiile cu ei.
Mai apoi, am putea afla şi “re-afla”, despre locuri şi stări, despre care nu am ştiut sau am uitat că există, şi mă gândesc că mai ales acum, în prag de sărbători, am putea “să ne reaşezăm” în noi, dar mai ales în relaţiile cu alţii, într-o altă ipostază, de data aceasta aleasă, de om care este împreună cu alţii…
Cred că, făcând toate astea, nu vi se va mai părea că cel mai la îndemână este să fiţi trişti şi temători, ci, dimpotrivă, că bucuria şi satisfacţia sunt optiuni pe care le alegeţi….şi, cum fiecăruia dintre noi îi plac oamenii bucuroşi şi multumiţi, aveţi şanse mai mari să vă întâlniţi partenerul potrivit.
