La începutul pubertăţii se dezvoltă şi se perfecţionează sistemul nervos central şi îndeosebi activitatea nervoasă superioară. Sub influenţa condiţiilor de viaţă şi a lărgirii preocupărilor, se produc la această vârstă modificări funcţionale ale creierului, se stabilesc noi legături temporare între diferiţi centri cerebrali.
Datorită mediului extern, sub influenţa educaţiei şi a instrucţiei creşte rolul cuvântului, al celui de al doilea sistem de semnalizare. Aceasta are o mare importanţă privind îmbogăţirea fondului de cunoştinţe, în procesul gândirii şi al deprinderilor tânărului.
Particularităţile psihice de vârstă se caracterizează printr-o foarte largă variabilitate, în funcţie de condiţiile concrete de viaţă şi de activitate ale şcolarului, ca şi de educaţia şi instrucţia lui. Deoarece activitatea psihică are un caracter reflex, fenomenele psihice reprezintă reflectarea realităţii obiective, care acţionează asupra scoarţei cerebrale.
Ca urmare, fenomenele psihice apar şi există numai în procesul interacţiunii permanente a individului cu lumea înconjurătoare.
În determinismul orientării psiho-sexuale a puberilor intervin influenţe multiple: tipul de hormon specific sexului, influenţele mediului social, sexul genetic cromozomial, reactivitatea şi afinitatea specifică înnăscută pentru sexul opus, tipul de sistem nervos. Din acest punct de vedere, maturarea sexuală, ca şi toate celelalte aspecte ale dezvoltării fizice nu exercită o influenţă determinantă asupra dezvoltării psihice a preadolescentului, deşi constituie un factor care nu trebuie ignorat. Astfel, maturarea sexuală reprezintă numai o condiţie internă nouă prin care sânt reflectate influenţele determinante ale mediului social.
În ceea ce priveşte raportul dintre intensitatea influenţelor familiale, sociale şi impulsurile interne, sexuale, în timp ce unii autori susţin că numai hormonii sexuali ar fi hotărâtori pentru dezvoltarea psihosexuală, alţii neagă rolul acestora, explicând desfăşurarea procesului exclusiv prin influenţa mediului social.
În general, influenţa hormonilor devine evidentă şi modifică evoluţia procesului de maturare, îndeosebi atunci când creşterea sau scăderea secreţiei lor devine patologică. La vârsta pubertăţii şi adolescenţei, memoria devine ageră, cunoştinţele se câştigă mai repede, iar amintirile din aceasta perioadă sânt plăcute şi de neuitat.
Adolescentul are dorinţa de a cunoaşte tot ce este nou. Este vârsta plină de curiozităţi şi frământări, care îi trădează prezenţa în orice ocazie - pe stradă, în tramvai sau la şcoală ; adolescentul este zglobiu, gălăgios, curios şi cu mintea pătrunzătoare. Imaginaţia sa se îmbogăţeşte, se dezvoltă spiritul critic, se formează conştiinţa de sine, personalitatea. Corpul devine într-un anumit sens un fel de „simbol al eului". În locul gândirii puerile apar raţionamentul, puterea de abstractizare şi conştiinţa de sine.
Tânărul prezintă o sensibilitate şi emotivitate crescute. Maturarea sexuala se caracterizează printr-o excitabilitate crescută a sistemului nervos central, cu predominanta excitaţiei asupra inhibiţiei. Aceasta influenţează procesele afective, şi anume înclinaţia tânărului spre trăiri psihice intense.
O altă caracteristică a vieţii afective în această perioadă este marea labilitate psihică şi vegetativă, şi anume puberii trec repede de la o stare afectivă la alta, de la bucurie la supărare sau de la îngâmfare la timiditate. În privinţa comportamentului general, băieţii sânt mai dinamici, mai combativi, preferă anumite sporturi, specifice sexului masculin. Fetele sânt mai delicate, mai liniştite, sânt mai ordonate şi dotate cu simţul amănuntului şi al îndemânării. La pubertate şi adolescenţă se trezesc dragostea pentru natură şi simţul artistic.
Erotismul juvenil
Datorită instinctului sexual, se trezesc un interes deosebit şi o atracţie puternică fată de sexul opus. Tânărul simte nevoia unei anumite prietenii şi astfel apare prima dragoste. La toate aceste transformări „chimice” care îl bombardează pe eroul nostru se adaugă schimbările sociale la care este expus în mediul său de viaţă, care de multe ori îl supun unor provocări emoţionale destul de greu de gestionat. Trecerea din clasa a 4-a în clasa a 5-a este o provocare pentru el, deoarece gradul de dificultate al programei şcolare creşte foarte mult, materiile se înmulţesc, trec de la învăţătoarea care le-a fost ca o mamă (sau cel puţin aşa ar trebui să fie) la mai mulţi profesori, cu pretenţiile şi personalităţile lor. Părinţilor le cresc de asemenea pretenţiile cu privire la performanţele lor şcolare, grupul de prieteni îi invită la ieşiri tot mai dese în oraş, încep primele flirturi, iar viaţa lor se complică din ce în ce mai mult.
O problemă destul de serioasă, care pare să fie trecută cu vederea de către toată lumea, este abuzul emoţional la care sunt supuşi de multe ori unii copiii în mediul lui social. Cei cu performanţe şcolare mai slabe sunt catalogaţi ca „proşti, retardaţi etc.”, cei care poartă ochelari primesc porecle corespunzătoare, cei supraponderali sunt luaţi în râs de către ceilalţi colegi, hiperkineticii sunt percepuţi ca nebuni sau „oile negre” ale şcolii, cei care au o dizabilitate fizică sunt etichetaţi ca handicapaţi.
Toate aceste situaţii traumatizante pentru categoriile menţionate ar putea fi evitate dacă educaţia din copilăria mică ar fi mai solidă, s-ar pune un accent mai mare pe respectul faţă de semenii noştri. Din păcate, adulţii, care le sunt cel mai apropiat exemplu, pun mai mare preţ pe valorile materiale decât pe cele morale, astfel încât sistemele de valori se inversează în mintea tânărului. La şcoală i se cere să respecte nişte reguli de morală pe care le încalcă unii dintre profesori, trebuie să treacă cu vederea unele nedreptăţi care li se fac, acasă trebuie să fie calmi şi ascultători în condiţiile în care părinţii se ceartă şi îşi reproşează tot felul de neajunsuri. În aceste condiţii ambivalente, nu este de mirare că depresia şi anxietatea au devenit principalele cauze care aduc puberul în cabinetele specialiştilor în sănătate mentală. Acestea debutează cel mai frecvent cu scăderea performanţelor şcolare, la un copil care petrece acelaşi timp învăţând, la fel ca înainte, irascibilitate nejustificată, oboseală matinală, dureri de cap care nu au o cauză organică, insomnii de adormire, astenie fizică şi psihică. Din păcate, semnele menţionate se instalează insidios, uneori sugerează o tulburare organică, motiv pentru care tratamentul precoce este uneori mult întârziat. Din acest motiv, este bine să fiţi foarte atenţi la stările emoţionale prin care trece copilul dvs. iar în cazul schimbărilor majore, pe termen lung, nu uitaţi să luaţi în calcul posibilitatea instalării unei depresii de epuizare.
Absenteismul şi abandonul şcolar.
Plecările de acasă scad performanţele la învăţătură, apar primele „furtuni emoţionale”, conflictele cu adulţii etc. În această etapă, copiii sunt mult mai dispuşi să-si împărtăşească problemele celor de vârsta lor, evitând dialogul cu părinţii. Dacă până la acest moment nu aţi reuşit să fiţi prietenii copilului dvs., să nu vă miraţi dacă acesta caută înţelegere sau sfaturi la „gaşcă”.
Nu este de neglijat nici faptul că acum tinerii generaţiei noastre îşi încep viaţa sexuală, în majoritatea cazurilor fără să ştie mare lucru despre asta. Despre contracepţie sau protecţie faţă de bolile cu transmisie sexuală au auzit vorbindu-se, dar puţini sunt cei care le acordă importanţa cuvenită. Fumatul, etnobotanicele, dependenţa de jocuri pe calculator sunt de asemenea duşmanii din umbră, care abia aşteaptă să câştige bătălia.
